Muzica country: Istorie șocantă, de la Africa la operă

Banjo-ul: De la Africa de Vest la cultura americană

Din Caraibe, banjo-ul a ajuns în coloniile americane, unde, în formele sale timpurii, a fost o tradiție afro-americană. Popularitatea sa în rândul populației albe a crescut masiv începând cu anii 1840, odată cu apariția spectacolelor de tip minstrel. Aceste reprezentații, care imitau caricatural cultura afro-americană, au făcut din banjo un simbol al genului. Până la începutul secolului XX, legătura instrumentului cu originile sale africane a fost în mare parte estompată în conștiința publică americană.

Un alt aspect surprinzător al istoriei muzicii country este legat de primii săi artiști importanți. DeFord Bailey, un muzician afro-american, a fost unul dintre primii artiști de marcă ai emisiunii radio WSM Barn Dance, care mai târziu a devenit celebrul Grand Ole Opry. Nepot al unor foști sclavi și afectat de poliomielită în copilărie, Bailey a devenit extrem de popular, fiind primul star afro-american al muzicii country. El se afla pe scenă în seara în care show-ul și-a primit numele, „Grand Ole Opry”, în 1927.

În ciuda succesului său, DeFord Bailey a trebuit să respecte legile de segregare rasială din Sud, cunoscute sub numele de Jim Crow. Adesea, era nevoit să doarmă în mașină sau apela la stratagema ca alți artiști să pretindă că le este valet pentru a găsi o cazare. În 1941, a fost concediat de la Opry, într-un context marcat de disputele dintre ASCAP și posturile de radio americane. Motivele exacte și rolul discriminării rasiale în decizia de concediere rămân subiecte de dezbatere. Bailey a fost inclus postum în Country Music Hall of Fame în 2005.

Contribuții uitate în genul country

Familia Carter este considerată o piatră de temelie a muzicii country, iar multe dintre cântecele lor sunt prezentate ca fiind folclor tradițional, cules direct din munții Appalachi. O parte semnificativă din acest repertoriu provine însă de la Lesley Riddle, un chitarist afro-american. Riddle, care avea o memorie muzicală excepțională, a colaborat cu A. P. Carter în căutarea de noi melodii. El a memorat melodiile, în timp ce Carter nota versurile, contribuind astfel la un repertoriu extins.

Riddle a fost, de asemenea, cel care i-a predat lui Maybelle Carter tehnica de chitară ce avea să devină faimoasă ca „Carter picking”. Deși a locuit săptămâni întregi cu familia Carter și a ajutat la treburile casei, segregarea l-a împiedicat să înregistreze sau să performeze alături de ei. În 1930, a scris cântecul „Lonesome for You” și a cedat drepturile în schimbul unei proteze pentru picior.

Primul mare succes comercial al muzicii country înregistrate, „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song”, lansate împreună pe un disc Victor în 1924, a fost înregistrat de Marion Try Slaughter, cunoscut mai târziu ca Vernon Dalhart. DeșiFormat ca și cântăreț de operă, cariera sa în acest domeniu nu a prins, iar înregistrările sale au revoluționat industria, devenind primul disc country care a depășit un milion de exemplare vândute. Succesul său a demonstrat caselor de discuri existența unei piețe naționale pentru ceea ce se numea atunci „hillbilly music”.

Cântecul „Crazy”, devenit un clasic, a fost inițial refuzat de casele de discuri. Compozitorul Willie Nelson, la începutul carierei sale, a văzut piesa respinsă de Billy Walker. Ulterior, cântecul a ajuns la producătorul Owen Bradley, care a propus-o lui Patsy Cline. În ciuda faptului că Cline se recupera după un accident grav, înregistrarea sa din august 1961 a devenit un succes uriaș, ajungând pe locul doi în topurile country și pe nouă în cele pop, consacrând atât pe Cline, cât și pe Nelson ca figuri centrale ale muzicii country.

Hank Williams a fost dat afară de la Grand Ole Opry în 1952 din cauza dependenței de alcool și a absenteismului. Termenul „bluegrass” provine de la trupa lui Bill Monroe, Blue Grass Boys, inspirată de porecla statului Kentucky. Vernon Dalhart, pe numele său real Marion Try Slaughter, a înregistrat sute de piese sub numeroase pseudonime.

Sursa: Descopera