Factori Cheie
- Oamenii de știință ar putea supraestima cantitatea de microplastice din mediul înconjurător.
- Un nou studiu sugerează că mănușile utilizate în laboratoare.
Oamenii de știință ar putea supraestima cantitatea de microplastice din mediul înconjurător. Un nou studiu sugerează că mănușile utilizate în laboratoare pot contamina probele, rezultând în măsurători inexacte. Descoperirea, făcută de cercetători de la Universitatea din Michigan, evidențiază dificultățile în cercetarea microplasticelor și impactul potențial al contaminării.
Aproape zilnic, noi studii dezvăluie prezența microplasticelor în locuri neașteptate: în corpurile noastre, în alimente, apă și aer. Identificarea și cuantificarea acestor particule minuscule este dificilă. Dimensiunile lor variază considerabil, de la dimensiunea unei buburuze până la o optime dintr-o globulă roșie. În plus, contaminarea probelor reprezintă o provocare constantă pentru cercetători. Aceste aspecte pot conduce la supraestimarea numărului de microplastice existente, conform articolului publicat în The Conversation.
Mănușile de laborator, principalul suspect
Echipa de cercetători condusă de prof. Anne McNEIL și dr. Madeline CLOUGH a descoperit că metodele tradiționale de măsurare a microplasticelor pot produce rezultate eronate. Studiul realizat de acestea a arătat că chiar și respectând protocoalele standard, măsurătorile pot fi viciate de prezența contaminanților. Autoarele, ele însele chimiste, au efectuat cercetări pentru a înțelege concentrația de microplastice inhalate de locuitorii din statul Michigan.
În timpul pregătirii probelor, au urmat cu strictețe protocoalele: au evitat utilizarea plasticului în laborator, au purtat haine fără plastic și au folosit o cameră specială pentru a reduce contaminarea. Cu toate acestea, numărul de particule de plastic din aer a fost de peste 1.000 de ori mai mare decât în raportările anterioare. După investigații minuțioase, cercetătoarele au identificat mănușile de laborator drept sursa contaminării. Acestea eliberau particule de stearat, o substanță folosită pentru a facilita desprinderea mănușilor din matriță. Aceste particule, similare structural cu polietilena (cel mai comun tip de plastic), au fost confundate cu microplasticele.
Implicații pentru cercetare și reglementare
Cercetările au demonstrat că mănușile pot elibera peste 7.000 de particule pe milimetru pătrat, interpretate eronat ca microplastice. Această contaminare conduce la o supraestimare a numărului de microplastice în mediul înconjurător. Mai mult, cercetătorii au constatat că multe dintre aceste particule aveau dimensiuni mai mici de 5 micrometri. Microplasticele de această dimensiune prezintă un risc mai mare pentru sănătatea umană și a ecosistemelor, deoarece pot pătrunde mai ușor în celule.
Pentru a minimiza contaminarea, cercetătorii recomandă evitarea utilizării mănușilor în timpul cercetării microplasticelor. Dacă utilizarea mănușilor este necesară, cum ar fi în cazul probelor biologice, specialiștii sugerează utilizarea unor mănuși fabricate fără stearați. De asemenea, au dezvoltat metode pentru a diferenția amprentele chimice, în speranța de a rectifica datele istorice potențial contaminate.
Date fiind efectele negative ale microplasticelor asupra sănătății și ecosistemelor, chiar și o cantitate redusă a acestora poate fi problematică.
