Cluj -1°C
Timișoara 3°C
Constanța 3°C
Maici și părinți vindecă suflete. Sfaturi de la duhovnic pentru o viață tihnită
Pelerinaj în inima spirituală a Moldovei: Mănăstirile Agapia, Sihăstria și Văratec
Un pelerinaj prin mănăstirile Agapia, Sihăstria și Văratec dezvăluie o lume a liniștii și a spiritualității, dar și un tezaur de valori culturale și istorice. Picturi semnate de Nicolae Grigorescu, manuscrise vechi de sute de ani și tradiții moștenite de generații sunt doar câteva dintre comorile pe care le ascund aceste locuri sfinte. Pelerinajul se va încheia în Sihla, un loc încărcat de istorie.
Urmează pașii marilor duhovnici
Sub stâncile din Sihla, într-o chilie modestă, părintele Paisie Olaru, canonizat anul trecut, și-a petrecut 13 ani din viață, înainte de a se retrage la Sihăstria, unde a viețuit și părintele Cleopa. În Sihăstria, viața monahală pulsează, cu peste o sută de călugări dedicați rugăciunii. Părintele Sofian, fost soldat, mărturisește despre căutarea sensului vieții și despre importanța spiritualității. El subliniază că „patria noastră e în ceruri”, invitând la o reflecție asupra vieții trecătoare. O vizită la chilia părintelui Cleopa dezvăluie simplitatea și statornicia credinței, păstrând obiecte personale care amintesc de viața sa.
Oaza de pace de la Văratec
Mănăstirea Văratec, cu comunitatea impresionantă de maici, reprezintă un centru important al ortodoxiei românești. Peste 300 de suflete găsesc aici un loc de refugiu și rugăciune. Maica Filumena, responsabilă de căminul pentru bătrâni, vorbește despre bucuria de a îngriji și de a oferi un cămin celor vârstnici. Rugăciunea este o constantă în viața de zi cu zi, iar ascultările, precum cele din brutărie, atelierul de croitorie sau cel de pictură, completează acest angajament.
Agapia și o comoară a artei religioase
La Agapia, unde își duce pașii peste 200 de maici, biserica mănăstirii este o comoară de artă, cu picturi realizate de Nicolae Grigorescu. Maica Eustochia explică influența Renașterii în lucrările artistului, evidențiind valoarea patrimoniului cultural. Muzeul mănăstirii adăpostește alte valori inestimabile, iar atelierul de țesut covoare manuale, considerat unul dintre cele mai mari din lume, este o dovadă a talentului și a perseverenței. Maica Eustochia vorbește despre importanța „celor ale sufletului” și despre trecerea inexorabilă a timpului.
Părintele Serafim, diaconul Mănăstirii Sihla, subliniază importanța de a face bine, de „a fi buni, să fim răbdători, îngăduitori”, în timp ce Maica Fotini, retrasă în pustie, oferă un sfat prețios: „trebuie să se oprească din alergătură”. La Sihla, rugăciunea continuă, doi frați intrând în monahism. În ziua Bunei Vestiri, muntele este asaltat de oameni, iar o nouă biserică este în construcție, un omagiu adus părintelui Cleopa. În ciuda aglomerației, comuniunea este puternică, călugării și mireni împărțind bucuria și speranța.
