Lumina Învierii și Blajinii: Timpul Sacru al Țăranului Român

Ritualuri străvechi în Săptămâna Luminată

În vinerea din Săptămâna Luminată, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este prilejul reînnoirii. Femeile refac pasca și vopsesc ouă, pe care le vor sfinți în sâmbăta dinaintea Duminicii Tomii, urmând apoi să le împartă pentru sufletele celor adormiți. Gestul este o expresie a credinței în viața veșnică și a dorinței de a împărtăși bucuria Învierii.

Sociologul Ciprian Voicilă subliniază importanța Paștelui Blajinilor, obicei care a supraviețuit de-a lungul timpului. Chiar și în cimitirul din Buzău, oamenii vin la mormintele familiilor, aducând ouă roșii, cozonac și vin, participând, astfel, la bucuria Învierii alături de cei dragi. Aici se spun povești despre cei plecați, menținându-se vie legătura prin comuniunea euharistică.

Cine sunt Blajinii?

Cuvântul „blajin” are două semnificații. Din legendele românești aflăm despre blajinii mitici, descriși de Elena Niculiță Voronca, alături de Simion Florea Marian și Tudor Pamfile. Acești blajini mitici, locuitori ai lumii subterane, sunt oameni simpli, buni și evlavioși, care postesc și se roagă mereu, fără a avea case sau calendar.

În Bucovina și Moldova, credința populară susține că, din lipsa calendarului, blajinii nu știu data Paștelui. Gospodinele obișnuiau să arunce cojile de ouă în apele curgătoare, crezând că acestea vor ajunge în Apa Sâmbetei, informându-i astfel pe blajini despre Înviere. Apele curgătoare se adună în Apa Sâmbetei, care înconjoară pământul și coboară în lumea blajinilor.

Cultul blajinilor în prezent

În ultimul secol, blajinii sunt asociați cu cei din neamul nostru trecuți în neființă, făcând parte din cultul funerar românesc. De Paștele Blajinilor, familiile merg la cimitire și împart ouă roșii, cozonac și vin.

Oul, simbol al vieții, așezat pe mormânt, reiterează credința în viața veșnică. Omul îngropat își doarme somnul veșnic până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, spune Ciprian Voicilă.

Rânduielile specifice Săptămânii Luminate includ salutul pascal „Hristos a Înviat!”, folosirea cântării „Îngerul a strigat” în locul Axionului și înlocuirea rugăciunilor de dimineață și seară cu Ceasurile Paștilor. Nu se îngenunchează, nu se fac metanii și miercurea și vinerea sunt cu dezlegare la pește. După Duminica Tomii, parastasele își reiau cursul, slujbele de înmormântare au o rânduială specială, iar Psaltirea nu se citește.

În vinerea din Săptămâna Luminată, la Izvorul Tămăduirii, are loc slujba sfințirii celei mici a apei.