Iranul, trecut glorios, prezent sângeros: Ce va urma pentru Teheran?

Iranul, odinioară mândru posesor al unor flote aeriene impresionante, inclusiv avioane Boeing și comenzi pentru supersonicele Concorde, se confruntă acum cu o criză acută în aviația civilă. Sancțiunile occidentale și instabilitatea politică au erodat capacitatea țării de a-și menține și moderniza flota, punând sub semnul întrebării siguranța zborurilor și viitorul industriei aviatice iraniene.

De la Boeing la avioane rusești

În anii ’70, compania aeriană națională Iran Air domina cerul, operând cu cele mai noi modele Boeing. Țara avea ambiții mari, comandând chiar două avioane supersonice Concorde în 1972. Revoluția Islamică din 1979 a marcat însă începutul declinului. Industria aviatică iraniană a fost puternic afectată, iar sancțiunile au limitat accesul la piese de schimb și tehnologie modernă.

Iranul are o istorie îndelungată în aviație, cu fabrici locale care produceau modele britanice încă din anii ’30. După al Doilea Război Mondial, a operat avioane americane Douglas DC-3. Primul avion de pasageri modern construit local a fost Iran-140, o versiune produsă sub licență a modelului ucrainean Antonov An-140, cu primul zbor de test în 2001. Colaborarea cu Ucraina a fost întreruptă ulterior, iar Iranul a dezvoltat propriile versiuni, inclusiv modelul de transport marfă Simorgh, utilizat și de armată. În prezent, flota de pasageri este învechită, cu o vârstă medie de peste 25 de ani. Majoritatea aeronavelor sunt avioane rusești mai ieftine, iar incapacitatea de a importa piese esențiale din cauza sancțiunilor a contribuit la unul dintre cele mai slabe rezultate de siguranță din lume.

Speranțe spulberate de acordul nuclear

Un moment de optimism a apărut odată cu acordul nuclear semnat între Iran și comunitatea internațională. Acesta prevedea explicit „vânzarea de aeronave comerciale de pasageri și piese și servicii aferente către Iran”. Ministerul Transporturilor estima în 2015 că țara avea nevoie de 400 de avioane noi, în condițiile în care flota activă număra doar 150 de aeronave, multe dintre ele nefuncționale din cauza problemelor de mentenanță. Au urmat negocieri cu Airbus și Boeing, iar dezvoltarea industriei părea promițătoare, inclusiv prin apariția unor operatori noi, precum Mahan Air. Iranul avea atunci peste 20 de milioane de pasageri interni pe an și șase milioane de pasageri internaționali.

Totuși, retragerea SUA din acordul nuclear sub președinția lui Donald Trump și reimpunerea sancțiunilor au distrus aceste speranțe. Iranul nu a renunțat însă la eforturile de a-și moderniza flota. Prin diverse metode, țara a reușit să achiziționeze mai multe avioane Boeing 777, destinate probabil companiei Mahan Air, capabile să opereze pe rute internaționale. Drumul a fost deschis prin contrabanda cu piese de schimb pentru avioanele Boeing ale Mahan Air.