Ioan Petru Culianu, un nume care evocă o perioadă tulbure din istoria României, împlinea astăzi 76 de ani. Cu o carieră strălucită ca profesor de istoria religiilor, Culianu a lăsat o amprentă puternică în lumea academică și nu numai. Născut la Iași în 1950, într-o familie intelectuală de seamă, “Nene” a fost asasinat în mod brutal pe 21 mai 1991, în clădirea Școlii de Studii Religioase de pe campusul Universității din Chicago.
### Cuibul de viperă al extremismului
Tragedia lui Culianu a fost și rămâne o crimă politică, comisă într-un context în care extremismul și naționalismul începeau să-și arate din nou colții. Avertismentele sale despre revenirea demonilor, nevrozelor și obsesiilor fundamentalismului ortodoxist, așa cum le-a expus în ultimul său articol politic, “Ku-Klux-Klan ortodox”, sună astăzi teribil de actual. Culianu a dorit o Românie transparentă, scăpată de profetismele naționaliste și de mitologii autocompătimitoare și autoglorificatoare.
Culianu a fost un consecvent adversar al superstițiilor tribaliste și al furiilor naționaliste. A căutat să explice cum acestea pot duce la acte de asasinare a memoriei, cum ar fi negarea Holocaustului din România, considerat “o temă minoră” de unele formațiuni politice. Avertizările sale par a fi niște premoniții cumplite, care se materializează astăzi în forma unor candidați “independenți” cu nostalgii secu-legionare, care ajung pe primul loc în turul alegerilor prezidențiale.
### O moștenire intelectuală puternică
S-a vorbit mult despre admirația lui Culianu pentru Mircea Eliade, o admirație reală, dar care s-a transformat în critică în ultimii ani de viață ai lui Culianu. În ultimii săi ani, Culianu l-a admirat tot mai intens pe Eugen Ionescu, un intelectual franco-român care a refuzat să accepte comunismul și fascismul. Acest refuz de a tânji după un “mântuitor național” este o lecție valoroasă pentru noi toți, în special în anii ’20 ai secolului 21, când ne confruntăm cu aceleași provocări.
### O crimă ritualică cu menire de avertisment
Uciderea lui Ioan Petru Culianu a lăsat o vrajă de nespus asupra celor care l-au cunoscut. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost năuciți și cutremurați de această tragedie. Au fost schițate scenarii, dar enigma morții lui Culianu a rămas o rană deschisă, un memento al pericolului pe care îl reprezintă extremismul și naționalismul. Acum, 6 ani de la eveniment, putem vedea mai clar că a fost un omor ritualic cu menire de ultim, suprem avertisment. Era un semn că fascismul și comunismul pot trăi sub diferite forme, așteptând să lovească.
Odată cu trecerea anilor, importanța moștenirii lui Culianu este tot mai evidentă. Lecțiile sale despre pericolul extremismului, despre necesitatea unei Românii transparente și scăpate de profetismele naționaliste, sunt mai actuale ca oricând. Sperăm că vom învăța din trecut și vom construi un viitor în care astfel de tragedii să nu se mai repete. Ioan Petru Culianu a lăsat în urmă o moștenire puternică, care nemustrează să fim vigilenți și să luptăm pentru o societate în care valorile intelectuale și umaniste să primeze. Astăzi, mai mult ca oricând, este momentul să reflectăm asupra a ceea ce a însemnat Culianu pentru noi și pentru generațiile viitoare.
