Inteligența, o capacitate distribuită: Noi perspective despre funcționarea creierului Cercetătorii de la Universitatea Notre Dame au contestat viziunea clasică asupra inteligenței, sugerând că aceasta nu este localizată într-o singură regiune a creierului, ci rezultă din interacțiunea eficientă și flexibilă a multiplelor rețele neuronale

Inteligența, o capacitate distribuită: Noi perspective despre funcționarea creierului

Cercetătorii de la Universitatea Notre Dame au contestat viziunea clasică asupra inteligenței, sugerând că aceasta nu este localizată într-o singură regiune a creierului, ci rezultă din interacțiunea eficientă și flexibilă a multiplelor rețele neuronale. Studiul, publicat recent în revista Nature Communications, aduce o nouă perspectivă asupra modului în care creierul procesează informațiile și generează capacități cognitive complexe.

Neuroștiința a abordat adesea creierul ca pe o colecție de sisteme specializate, fiecare dedicat unei funcții specifice, precum atenția, memoria sau limbajul. Această abordare a oferit progrese semnificative, dar nu a explicat pe deplin modul în care aceste sisteme distincte se integrează într-o singură minte coerentă. Noua cercetare explorează această lacună, analizând modul în care creierul se organizează la scară largă și cum această organizare stă la baza inteligenței.

„Problema inteligenței nu este una de localizare funcțională”, a explicat profesorul Aron Barbey, autorul principal al studiului. Cercetările anterioare s-au concentrat pe identificarea unei rețele specifice de regiuni din cortexul frontal și parietal ca fiind sursa inteligenței generale. Noua abordare pune accentul pe înțelegerea principiilor care guvernează funcționarea globală a creierului.

Coordonarea rețelelor neuronale, cheia inteligenței

În cadrul studiului, cercetătorii au testat Teoria Neuroștiinței Rețelelor, analizând datele de imagistică cerebrală și performanța cognitivă de la sute de adulți. Ei au constatat că inteligența generală nu este o abilitate specifică, ci o reflectare a modului în care diverse abilități cognitive sunt corelate pozitiv. Această corelație provine din structura eficientă a rețelelor cerebrale și din modul în care acestea colaborează.

Potrivit cercetărilor, inteligența depinde de capacitatea creierului de a coordona și reorganiza rețelele pentru a face față diferitelor provocări. Aceasta implică o procesare distribuită în mai multe rețele, împărțirea sarcinilor între sisteme specializate și integrarea rezultatelor. Coordonarea eficientă necesită o comunicare puternică și rapidă între regiunile cerebrale, realizată prin conexiuni extinse. Cercetătorii au identificat, de asemenea, „hub-uri” care joacă un rol crucial în orchestrarea activității între rețele, selectând sistemele potrivite pentru o anumită sarcină.

Implicații pentru inteligența artificială și sănătatea creierului

Studiul oferă o perspectivă fundamentală asupra modului în care inteligența umană este generată. Această înțelegere poate ajuta la explicarea de ce inteligența crește în copilărie, scade odată cu înaintarea în vârstă și este sensibilă la leziunile cerebrale. În fiecare caz, aspectul critic este coordonarea la scară largă a creierului, mai degrabă decât funcțiile izolate.

Rezultatele au implicații practice și pentru dezvoltarea inteligenței artificiale. Studiul sugerează că crearea unei inteligențe artificiale generale ar putea necesita mai mult decât simpla scalare a componentelor specializate. Ar fi necesară o abordare care să imite organizarea complexă și comunicarea eficientă a rețelelor cerebrale. Totodată, studiul deschide noi căi de cercetare în domeniul afecțiunilor neurologice. De exemplu, înțelegerea deficiențelor de coordonare a rețelelor cerebrale ar putea ajuta la dezvoltarea de terapii mai eficiente pentru tulburări precum Alzheimer sau accidentul vascular cerebral.

Sursa: Descopera