Infidelitatea: Cum se păcălesc partenerii și pe sine

Justificarea comportamentului ca mecanism de apărare

Pentru mulți indivizi, actul infidelității intră în conflict direct cu valorile și cu imaginea de sine ca partener loial. Un studiu publicat în Journal of Social and Personal Relationships a explorat această contradicție, arătând că participanții care au fost informați că au fost infideli au raportat un disconfort psihologic mai mare și o discrepanță crescută între acțiunile lor și modul în care se vedeau.

În cadrul unuia dintre experimentele menționate, s-a observat o tendință a participanților de a minimiza importanța presupusei infidelități. Această minimalizare a dus la reducerea diferenței percepute între comportament și imaginea de sine, ameliorând astfel disconfortul psihologic. Acest mecanism explică, în parte, tendința anumitor persoane de a folosi justificări după ce au comis o faptă de infidelitate.

Minimalizarea faptei: „nu a fost ceva important”

Minimalizarea este una dintre strategiile psihologice prin care indivizii pot diminua tensiunea generată de discrepanța dintre acțiunile lor și convingerile proprii. O aventură poate fi descrisă ca o „greșeală”, o „întâmplare fără importanță” sau „ceva care nu a schimbat nimic”. Prin reinterpretarea faptelor, acestea devin mai puțin incompatibile cu imaginea despre sine.

Studiul condus de Joshua Foster și Tiffany Misra a demonstrat că participanții care se percepeau ca fiind infideli au minimalizat mai mult importanța faptei comparativ cu cei care au fost considerați fideli. Acest fenomen poate clarifica de ce aceeași situație poate fi percepută diferit: pentru unii, o trădare gravă, pentru alții, un episod minor.

Justificarea treptată, dinaintea infidelității

Mecanismul de autojustificare nu operează neapărat exclusiv după producerea infidelității. O cercetare calitativă din 2023, bazată pe interviuri cu bărbați aflați în relații stabile, a relevat că procesul de decizie în vederea infidelității este unul gradual, în care justificările și raționalizările joacă un rol esențial.

În acest context, nemulțumirile din relație pot deveni argumente, iar apropierea de o altă persoană poate fi prezentată ca o consecință firească. Persoana ajunge să creadă că a avut suficiente motive pentru acțiunile sale. Acest proces gradual face ca următorul pas, infidelitatea, să fie mai ușor de acceptat din punct de vedere psihologic.

Minciuna față de partener versus autoconsolare

Minciuna adresată partenerului și procesul intern de justificare sunt elemente distincte, deși pot merge mână în mână. Ascunderea unei aventuri reprezintă o formă de înșelăciune externă, în timp ce modificarea propriei percepții asupra faptei are scopul de a calma propria conștiință.

Cercetările Cassandra Alexopoulos din 2021, pe utilizatori ai unui site dedicat relațiilor extraconjugale, au indicat că modificarea atitudinii față de infidelitate și schimbarea imaginii despre sine erau asociate cu o reducere a disconfortului psihologic. Totuși, studiul are limitarea că participanții erau deja în căutarea unor relații extraconjugale, ceea ce nu permite generalizarea la întreaga populație care comite infidelitate.

Efectul justificării asupra deciziilor viitoare

Un mecanism similar a fost observat și în studiile privind comportamentul necinstit. Cercetările au arătat că justificările care prezintă comportamentul necinstit ca fiind în beneficiul altora pot reduce tensiunea fiziologică asociată. Acest lucru sugerează că, deși fapta în sine nu se modifică, modul în care persoana se simte în legătură cu ea se poate schimba, diminuând bariera psihologică în fața unor acțiuni similare pe viitor.

Atribuirea responsabilității în afara propriei persoane

Justificările de tipul „am făcut asta pentru că relația mea era deja terminată” mută responsabilitatea dinspre decizia personală către circumstanțe externe. Aceste mecanisme, precum atribuirea responsabilității, schimbarea atitudinii și modificarea imaginii de sine, au fost identificate în studiile despre infidelitate ca fiind asociate cu un nivel mai scăzut de disconfort psihologic ulterior. Astfel, aventura poate fi percepută mai mult ca un rezultat al problemelor din relație decât ca o alegere individuală.

Diversitatea mecanismelor de justificare

Cauzele infidelității sunt variate, iar mecanismele psihologice implicate diferă de la o persoană la alta. Studiile au analizat satisfacția în relație, atașamentul, nevoile personale și modul în care indivizii își explică deciziile.

Un studiu publicat în Journal of Sex & Marital Therapy a identificat diverse căi prin care trăsături personale și experiențe anterioare, precum atașamentul, narcisismul sau experiența de trădare, se pot combina cu autojustificarea, contribuind la infidelitate. Nu există un singur tipar universal pentru persoanele care înșală.

Convingerea propriei povești

O întrebare importantă este dacă o persoană este conștientă mereu că se justifică. Cercetările asupra disonanței cognitive arată că oamenii își pot modifica atitudinile și imaginea despre sine pentru a reduce conflictul intern. Diferența dintre o explicație obiectivă și o justificare constă în interpretarea responsabilității.

Dificultatea recunoașterii greșelii

Imaginea proprie este fundamentală pentru majoritatea oamenilor. Atunci când comportamentul contrazice această imagine, psihicul încearcă să reducă disconfortul. Modificarea perspectivei asupra faptei devine, uneori, cea mai simplă soluție. Deși infidelitatea în sine rămâne aceeași, povestea narativă despre ea se poate transforma. Studiile indică faptul că minimalizarea, schimbarea atitudinii, modificarea imaginii de sine și reducerea responsabilității sunt mecanisme ce pot diminua disconfortul asociat unui comportament ce contravine propriilor valori.

Știați că?
Un studiu experimental a relevat că persoanele care se percepeau ca fiind infidele își minimalizau mai mult importanța faptei.
Cercetările asupra infidelității au identificat schimbarea imaginii despre sine ca un mecanism ce reduce disconfortul psihologic.
Un studiu calitativ din 2023 a urmărit procesul prin care bărbații și-au justificat treptat decizia de a înșela.
În cercetările experimentale despre trișat, justificarea comportamentului a fost asociată cu reducerea tensiunii fiziologice și, în anumite cazuri, cu un comportament de trișare sporit.

Sursa: Descopera