Independente, numite „vrăjitoare”: De ce istoria le-a blamat

Conform Descopera: Femeile independente, ținte ale acuzațiilor de vrăjitorie

Independența financiară a femeilor a reprezentat, de-a lungul istoriei, o formă de autonomie, însă, în anumite epoci, a transformat-o pe aceasta într-o țintă a acuzațiilor de vrăjitorie. În Europa și în coloniile americane, femeile care moșteneau proprietăți, își construiau afaceri sau practicau meserii tradițional masculine se confruntau cu un risc sporit de a fi acuzate de vrăjitorie. Acest fenomen subliniază legătura dintre puterea economică feminină și teama socială.

Cazul Katherine Harrison și precedentul american

Un exemplu relevant este cel al Katherinei Harrison, o văduvă din Connecticut. După decesul soțului, ea a devenit cea mai bogată femeie din Wethersfield. În loc să se recăsătorească, Harrison a administrat singură ferma moștenită, ocupându-se de creșterea animalelor, producția de bere, torsul lânii și apicultură. Descrisă ca fiind inteligentă, hotărâtă și vocală, ea practica inclusiv astrologia. În 1668, Harrison a fost acuzată de vrăjitorie, printre acuzații numărându-se divinația, vindecarea și utilizarea puterilor supranaturale pentru a-și spori profiturile și a afecta afacerile vecinilor. Deși dovezile erau slabe, a fost condamnată și alungată din oraș. Cazul său, conform istoricului american Carol F. Karlsen, ilustrează un tipar: femeile care moșteneau proprietăți într-o societate dominată de bărbați erau disproporționat de des vizate de astfel de acuzații.

Vindecătoarele și riscul stigmatizării în Europa

Fenomenul nu s-a limitat la America. Un studiu realizat de cercetătoarea Philippa Carter arată că, în Europa secolelor XVI și XVII, femeile care activau în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor aveau un risc mai mare de a fi acuzate de vrăjitorie. Vindecătoarele erau în mod special vulnerabile. Femeile care foloseau plante medicinale, asistau nașteri sau tratau răni, deși adesea respectate în comunitățile lor, au început să fie prezentate de instituțiile religioase și academice drept practicante ale magiei. În 1325, papa Ioan al XXII-lea avertiza deja asupra femeilor care practicau medicina fără educație formală. Cazul lui Agnes Sampson, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din North Berwick, evidențiază pericolul acestei stigmatizări, peste jumătate dintre acuzațiile aduse împotriva ei vizând activitatea sa de vindecătoare.

Astăzi, „vrăjitoarea” a căpătat uneori conotații de simbol al intuiției și independenței feminine, regăsit în practici precum tarotul sau astrologia. Cu toate acestea, eticheta păstrează ecoul unei istorii în care a fost folosită pentru a sancționa femeile ce dobândeau autonomie, autoritate și putere economică.

Vă recomandăm să citiți și:
Secretul Penelopei. De ce desfăcea în fiecare noapte ceea ce țesuse peste zi
Filmele anilor ’90 care au prezis surprinzător de bine lumea de azi
Femeia care și-a construit propriul muzeu și a lăsat o regulă neobișnuită: nimic să nu fie schimbat
De la cluburile din Țara Galilor, pe locul 1 în America. Povestea extraordinară a lui Bonnie Tyler

Sursa: Descopera