Hormon Neanderthal: Uimitoare efecte la oameni azi

Receptorul hormonului de creștere, cheia descoperirii

Cercetătorii, coordonați de Hugo Zeberg de la Karolinska Institutet din Suedia și Philipp Kanis de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, s-au concentrat pe receptorul hormonului de creștere. Această proteină, prezentă la suprafața celulelor, joacă un rol crucial în modul în care hormonul de creștere își exercită efectele asupra oaselor și mușchilor. Echipa a identificat că varianta neanderthaliană a acestui receptor prezintă două modificări genetice distincte, absente în forma predominantă la oamenii moderni.

Impactul asupra masei musculare

Experimentele de laborator au demonstrat că celulele care conțineau varianta neanderthaliană a receptorului au reacționat mai puternic la hormonul de creștere, arătând o dezvoltare cu aproximativ 40% mai mare comparativ cu celulele cu varianta modernă. Cercetătorii au stabilit că una dintre cele două modificări genetice este principalul factor responsabil pentru acest efect accentuat. Această variantă genetică a fost moștenită de Homo sapiens în urma încrucișărilor cu neanderthalienii, în urmă cu circa 47.000 de ani.

Analiza datelor genetice și antropometrice de la peste un milion de persoane a confirmat aceste descoperiri în viața reală. S-a constatat că adulții purtători ai variantei neanderthaliene posedă, în medie, cu aproximativ 270 de grame mai multă masă musculară decât cei care nu au moștenit această genă.

Trăsături cranio-dentare și distribuția genetică

Studiul a mai relevat că purtătorii acestei variante genetice tind să aibă o porțiune posterioară a mandibulei ușor mai scurtă și rădăcini dentare mai reduse. Aceste caracteristici anatomice amintesc de trăsăturile specifice neanderthalienilor, cunoscuți pentru constituția lor robustă, arcadele sprâncenelor proeminente și rădăcinile dentare relativ scurte.

În prezent, varianta genetică neanderthaliană a receptorului hormonului de creștere este întâlnită predominant în Asia de Sud și de Est, unde poate apărea la până la 24% din populație. În comparație, procentul în rândul europenilor este mult mai mic, în jur de 0,5%. Analiza datelor de la peste 6.000 de copii nu a indicat nicio influență asupra creșterii până la vârsta de 11 ani, sugerând că efectele devin vizibile abia în perioada pubertății, odată cu creșterea semnificativă a nivelului hormonului de creștere.

Autorii studiului subliniază că această moștenire genetică este doar unul dintre numeroșii factori care modelează dezvoltarea corpului uman. Ea nu explică singură constituția robustă a neanderthalienilor și nici nu determină aspectul fizic general al unei persoane.

Sursa: Descopera