Într-o țară în care accesibilitatea este mai degrabă o excepție, un tânăr cu paralizie cerebrală care vorbește șase limbi și a fost acceptat la una dintre cele mai prestigioase instituții academice din Franța se luptă cu birocrația românească pentru a-și obține cetățenia. ALEXANDRU RASSBACH, fiul unei românce, se confruntă cu obstacole absurde, cum ar fi un examen scris de limba română pe care trebuie să-l susțină de mână, din cauza unor legi care nu țin cont de dizabilitățile fizice.
Un geniu într-o țară cu „dosar cu șină”
ALEXANDRU, care folosește un scaun cu rotile, se pregătește să-și înceapă studiile de master la École Normale Supérieure (ENS) din PARIS, după ce a absolvit licența în LUXEMBURG. Dar în ciuda succeselor sale academice și a abilităților lingvistice impresionante – vorbește fluent germană, engleză, franceză, română, italiană și coreeană – procesul de obținere a cetățeniei române a fost plin de piedici.
Pentru a demonstra cunoștințele de limba română, a fost nevoit să susțină un examen scris fără posibilitatea de a utiliza un calculator, din cauza unor restricții legale. „Trebuie să dau examen de limbă română, pe care nu am voie să-l dau la computer, pentru că nu pot să scriu cu mâna atât de repede, mai ales în timpul ăla scurt”, a explicat tânărul. Rezultatul a fost o notă modestă la proba scrisă, dar una excelentă la cea orală.
În plus, pentru a ridica diploma, a fost nevoit să se deplaseze personal la o clădire din București, unde accesul era dificil din cauza lipsei rampelor și a unui lift ascuns. „Am ajuns acolo, la o clădire undeva, și erau trepte – cred că erau vreo 40 de trepte ca să urci la intrarea clădirii”, povestește ALEXANDRU.
„O persoană cu handicap nu există în România”
Experiențele lui ALEXANDRU în România scot în evidență problemele profunde legate de accesibilitate și atitudinea față de persoanele cu dizabilități. El subliniază lipsa de infrastructură adecvată și mentalitatea predominantă care ignoră sau exclude persoanele cu dizabilități din viața publică. „Cum e tratată o persoană cu handicap în România? Păi, nu este tratată. Efectiv nu există”, spune el.
Deși a crescut în Germania, unde a beneficiat de un sistem de sprijin, ALEXANDRU vine în țară ori de câte ori are ocazia. Însă, indiferent de performanțele sale academice și de independența de care se bucură în străinătate, în România se simte limitat de barierele fizice și de prejudecăți. „Când mă duc în România, nu mă pot duce cu ăla electric. Ăla electric are 200 de kile, iar asta înseamnă că nu poți să-l urci undeva sau să-l duci pe scări”, explică el.
Cu toate acestea, ALEXANDRU nu se dă bătut și își exprimă dorința de a schimba percepția asupra persoanelor cu dizabilități. El speră ca experiența sa să conștientizeze problemele cu care se confruntă, dar și să motiveze și pe alții să-și urmeze visurile. „Indiferent de handicap, eu cred că – generația mea – poate generalizez prea mult, dar eu văd că nu mai este niciun chef și este o lene colosală. Și asta eu nu înțeleg”, spune tânărul.
De la visul parizian la realitatea românească
Mama lui ALEXANDRU, SANDA RASSBACH, medic în DÜSSELDORF, este un susținător necondiționat. Ea a fugit din România în 1989 și a trecut prin dificultăți pentru a-și construi o carieră în Germania. Acum, încurajează ambițiile fiului său și îl susține în lupta pentru cetățenie.
În prezent, dosarul lui ALEXANDRU pentru cetățenie este încă în curs de procesare la Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
