„Supremația aeriană” a SUA în Iran, contestată de evenimente recente, sugerează un bilanț mai nuanțat al capacităților defensive iraniene, conform analizei fostului ofițer CIA, LARRY JOHNSON. Afirmațiile inițiale ale lui DONALD Trump și ale Casei Albe privind distrugerea apărării aeriene iraniene par să fie revizuite în urma unor incidente aviatice.
Apărarea aeriană iraniană: O evaluare preliminară
În discursul său de miercuri seară, fostul președinte Trump a declarat că apărarea aeriană iraniană este „100% distrusă”. Oficiali ai Casei Albe au reiterat această idee, menționând scăderi semnificative ale atacurilor cu rachete și drone iraniene. Cu toate acestea, evenimentele din ultimele zile ridică semne de întrebare cu privire la acuratețea acestor evaluări.
Vineri, o serie de incidente aviatice au ridicat semne de întrebare asupra capacității forțelor americane de a opera fără restricții în spațiul aerian iranian. Un avion F-15E a fost doborât în sud-vestul IRANULUI, pilotul fiind salvat, dar WSO (Weapon Systems Officer) fiind încă dat dispărut. Un A-10C a fost doborât în Golful PERSIC, iar două elicoptere HH-60G Pave Hawk au fost implicate într-o misiune CSAR (Combat Search and Rescue), unul aterizând forțat în Irak. De asemenea, două avioane cisternă KC-135R Stratotanker au emis semnale de urgență. Un F-16CJ „Wild Weasel” a dispărut de pe FlightRadar deasupra ARABIEI SAUDITE.
Provocări și tactici noi
Analiza lui JOHNSON sugerează că IRANUL nu mai deține un sistem centralizat de comandă și control (C2) pentru apărare aeriană. Potrivit acestuia, IRANUL pare să folosească tactici de gherilă, cu sisteme de apărare aeriană de tip „trage și fugi”, folosind IR-SA-7. Aceste rachete sunt proiectate să aștepte în mod pasiv, la altitudine, până când un avion inamic se apropie, fiind apoi lansate. Această abordare complică semnificativ capacitatea americană de a opera liber.
Deși SUA deține „supremația aeriană”, acest lucru nu exclude riscul de a pierde avioane. Evenimentele recente demonstrează o rezistență surprinzătoare din partea IRANULUI. Analistul se întreabă, de asemenea, dacă Rusia acordă atenție operațiunilor de informare ale IRANULUI.
Impactul Incertitudinii
Evenimentele recente au demonstrat o realitate mai complexă decât o simplă „supremație aeriană” americană. Capacitățile apărării aeriene iraniene, chiar și fragmentate, par să reprezinte o amenințare.
