Drobul de miel, capcană pentru sănătate: Mihaela Bilic avertizează

Drobul, vedeta meselor de Paște: Mihaela Bilic, despre beneficii și moderație

Drobul, preparatul tradițional românesc din organe de miel, revine în atenția publică în preajma sărbătorilor pascale. Medicul nutriționist Mihaela Bilic a explicat, într-o intervenție recentă, valoarea nutritivă a acestui fel de mâncare, dar și importanța consumului moderat. Articolul detaliază aspectele esențiale legate de drob, de la ingredientele sale până la contextul tradițional.

Drobul este, în esență, un „cozonac” sărat, cu o compoziție specifică: organe de miel (ficat, inimă, rinichi, pipote sau limbă), amestecate cu ouă și verdeață, apoi coapte la cuptor. Mihaela Bilic subliniază că, deși în multe țări consumul de organe este restrâns, în România acestea stau la baza unor preparate culinare tradiționale importante.

De la „carne de categoria a doua” la surse de nutrienți

Medicul nutriționist atrage atenția asupra valorii nutritive a organelor, considerate adesea „carne de categoria a doua”. Acestea sunt bogate în proteine și sărace în grăsimi (sub 5%), fiind, totodată, surse importante de vitamine (A, D, complexul B) și minerale (fier, zinc, seleniu). Ficatul, de exemplu, este evidențiat ca având o valoare nutrițională deosebită, 100 de grame putând acoperi jumătate din necesarul zilnic de fier și până la 300% din cel de vitamine B.

Consumul de drob, ca și al altor preparate pe bază de organe, trebuie abordat cu moderație. Din cauza conținutului ridicat de colesterol și de vitamina A (care în exces poate deveni nocivă), ficatul nu ar trebui consumat frecvent. Alte organe, cum ar fi creierul (bogat în colesterol și purine) sau rinichii (cu cantități semnificative de acid uric), necesită, de asemenea, atenție. În schimb, inima este considerată săracă în grăsimi, iar limba are un profil nutritiv similar cu cel al cărnii slabe.

Mihaela Bilic recomandă drobul ca o alegere potrivită pentru masa de Paște, datorită caracterului său sățios și hrănitor, dar insistă asupra consumului moderat, pentru a beneficia de proprietățile sale nutritive fără a risca un aport caloric excesiv. Însoțit de legume proaspete sau o salată bogată, drobul poate face parte dintr-o masă echilibrată, chiar și în perioadele de dietă.

Simbolismul mielului și tradițiile pascale

Consumul de carne de miel este strâns legat de sărbătorile pascale, cu rădăcini adânci în tradiția iudaică și creștină. În Vechiul Testament, mielul era sacrificat, iar sângele său marca ușile caselor, simbolizând protecția și eliberarea.

În creștinism, mielul devine un simbol al lui Iisus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”, jertfa supremă pentru iertarea păcatelor. Jertfa lui Hristos este văzută ca un act de mântuire pentru întreaga omenire, legat de iubire, puritate și nevinovăție. Acesta simbolizează și speranța, viața nouă și Învierea, ideea centrală a Paștelui.

Obiceiul consumului de carne de miel de Paște provine din sărbătoarea iudaică Pesah. Creștinismul a preluat și aprofundat această tradiție, integrând-o în sărbătorirea Învierii. În contextul românesc, creșterea oilor a jucat un rol important, contribuind la păstrarea acestui obicei.

Biserica și consumul de miel – o abordare non-obligatorie

Din perspectiva Bisericii, consumul de carne de miel nu este o obligație religioasă. Accentul este pus pe semnificația spirituală a Învierii lui Hristos și pe participarea la slujbe și rugăciune. Jertfa lui Iisus este considerată suficientă.

Tăierea mielului este privită ca un obicei popular, nu ca un act religios obligatoriu. Biserica acceptă tradiția, cu condiția ca aceasta să nu primeze în fața semnificației spirituale a sărbătorii. Pentru cei care nu consumă miel, masa de Paște poate include alte preparate din carne, cum ar fi pui, curcan, porc sau vită.

În preajma sărbătorilor pascale din 2026, autoritățile au intensificat controalele în ceea ce privește siguranța alimentară, în contextul înregistrării unor alerte privind ouăle contaminate.