Moartea unui titan al cinematografiei: Béla Tarr ne părăsește la 70 de ani
Béla Tarr, regizorul maghiar renumit pentru filmele sale îndelungate, provocatoare și artistic realizate, a murit marți, la vârsta de 70 de ani, după o lungă și gravă suferință. Asociația Artiștilor de Film din Ungaria a confirmat vestea, cerând în același timp respect față de familia îndoliată, care nu dorește să ofere declarații în aceste momente dificile.
O carieră marcată de inovație
Cunoscut pe plan internațional în anii ’90 și 2000, Tarr a redefinit cinematografia europeană, explorând teme profunde ale existenței umane prin filme precum „Sátántangó”, „Werckmeister Harmonies” și „The Man from London”. Operele sale, de adesea de o lungime uimitoare, au fost caracterizate printr-o estetică minimalistă, un stil de filmare în alb și negru, dar și printr-un ritm lent, care invită spectatorul la reflecție. „Dacă ați avut o experiență de viață mai bogată după ce ați vizionat filmul meu, atunci am reușit”, a declarat Tarr într-un interviu recent.
Regizorul a colaborat strâns cu partenera sa, Ágnes Hranitzky, care a fost editorul său, devenind ulterior co-regizor pe multe dintre filmele sale. Această colaborare a dus la crearea unor opere admirate atât de critici, cât și de public, consolidând reputația sa de „viziune distopică” în cinematografie.
Impactul asupra filmului european
Tarr a inspirat generații de cineaști din întreaga lume, inclusiv nume mari precum Gus Van Sant și László Nemes. „Cinema a pierdut unul dintre eroii săi adevărați. O voce excepțională a timpurilor noastre s-a stins”, a declarat Mike Downey, producător și președinte ieșit din funcție al Academiei Europene de Film. „Filmele lui Tarr rămân incredibil de relevante și puternice, un testament al valorilor umane fundamentale uitate”.
Regizorul își desfășura activitatea într-un context politic provocator. Sub regimul lui Viktor Orbán, Tarr a observat o restrângere a libertății de exprimare în Ungaria, ceea ce a determinat inițierea în 2013 a „film.factory”, o școală de film în Sarajevo, unde a sprijinit tinerii cineaști să-și dezvolte talentele.
Un artist multifacetic
Născut în 1955 la Budapesta, Béla Tarr a crescut într-o familie de artiști, influențat de părinți din domeniul teatral. A început cariera de actor la o vârstă fragedă și a realizat scurtmetrajul său de debut la doar 17 ani. Primul său lungmetraj, „Family Nest”, din 1979, se ocupa de criza locativă din Ungaria, o temă care va rămâne pertinentă în creațiile ulterioare.
Transformarea stilului său a avut loc cu filmul „Damnation”, în 1988, o poveste despre dragoste și melancolie în care industria și natura par să se contopească. Criticii au descris filmul ca pe o „arabesca hipnotizantă” și o „fetisizare a gloomului”. Continuând să colaboreze cu scriitorul László Krasznahorkai, Tarr a realizat opere de referință precum „Sátántangó”, recepționat ca un „instantaneu al sufletului uman”.
Béla Tarr a fost nu doar un artist, ci și un provocator. Mesajul său a fost întotdeauna acela de a invita la introspecție. „Vreau ca spectatorii să plece din cinematograf simțindu-se mai puternici”, a spus el. Într-o lume cinematografică plină de divertisment superficial, moartea sa lasă un gol imens, amintind de puterea artei de a reflecta și provoca gândirea umană.
