Cluj 12°C
Timișoara 14°C
Iași 11°C
Constanța 10°C
Colaps misterios în Europa acum 5.000 de ani: Ce dezvăluie cercetătorii
O echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga a descoperit dovezi ale unei scăderi dramatice a populației în Europa Neolitică, acum aproximativ 5.000 de ani. Studiul, bazat pe analiza ADN-ului antic, dezvăluie o ruptură genetică semnificativă între două faze de înmormântare într-un sit arheologic din Franța, sugerând o schimbare majoră în structura populației.
Un mister istoric dezlegat
Declinul populațiilor în timpul Neoliticului a fost un fenomen larg răspândit, dar motivele acestei prăbușiri au rămas mult timp necunoscute. Cercetările anterioare au propus diverse ipoteze, însă acum, noile rezultate oferă o perspectivă mai clară. Analizele genetice efectuate pe rămășițele a 132 de persoane înhumate într-un mormânt din zona actuală a Franței indică o schimbare dramatică.
Geneticianul Frederik Seersholm, autorul principal al studiului, a menționat că au observat o diferență clară între cele două faze de înmormântare. „Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite”, a explicat Seersholm. Această constatare sugerează o perturbare majoră, care a dus la declinul unei populații și la sosirea alteia. Cercetătorii au descoperit că prima fază, datând din perioada 3200-3100 î.e.n., a înregistrat un număr neobișnuit de mare de decese premature.
Ipoteze privind cauzele declinului
Declinul populației a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n. În secolele precedente, comunitățile agricole au înflorit, dar apoi, ceva a declanșat o schimbare dramatică. În multe locuri, populațiile locale de fermieri au dispărut, fiind înlocuite de oameni cu origini din stepa eurasiatică. Arheologul Laure Salanova a subliniat că tiparul de mortalitate observat în sit nu este caracteristic unei populații sănătoase. Ea sugerează că ar fi putut avea loc un eveniment catastrofal, cum ar fi o boală, o foamete sau un conflict.
A doua fază de înmormântare a prezentat legături genetice puternice cu sudul Franței și Peninsula Iberică, indicând o migrație spre bazinul Parisului. Cercetătorii au identificat ADN de la diverse bacterii patogene în rămășițe, inclusiv Yersinia Pestis, agentul ciumei bubonice. Martin Sikora, specialist în genomică, a afirmat că „prezența ADN-ului patogen arată că bolile infecțioase au afectat populațiile umane în acea perioadă”. Datele de mediu sugerează o creștere a pădurilor, asociată de obicei cu o scădere a activității umane.
Concluzii și direcții viitoare
Analiza relațiilor dintre decedați a relevat că, înainte de declin, indivizii erau strâns înrudiți, sugerând o comunitate unită. După declin, relațiile familiale au devenit mai slabe. Descoperirile sugerează că populația a fost supusă unor presiuni multiple, urmate de o înlocuire demografică.
Studiul a fost publicat în revista Nature Ecology & Evolution.
