Clorul, secretul „șters” din spatele culorilor: O dezvăluire șocantă

Condițiile de muncă din fabrici

Domșa, cu experiență atât în România, cât și în străinătate, își amintește de începuturile în branșă. „Se foloseau chimicale periculoase, fără protecție reală. Tot ce aveai era un batic la nas”, explică el. După 2005, mai ales în Europa, au apărut echipamente de protecție, dar nu întotdeauna au fost folosite. Muncitorii lucrau ore în șir cu șmirghelul, fără protecție adecvată.

Un material bun este, pentru un designer, o pânză pentru pictor, permițând libertate totală. Textilele slabe, în schimb, limitează creativitatea și compromit produsul. Domșa explică procesele specifice: „Când zic libertate mă refer la toceală, patină, efecte de vintage – toate acestea se fac manual sau cu mașini speciale, cu pietre vulcanice, șmirghel, clor, enzime”.

Realitatea din fabrici poate fi șocantă. „Salariile muncitorilor în textile, în spălătorii, au fost întotdeauna aproape de limita subzistenței”, mărturisește Domșa. Munca este adesea necalificată, dar periculoasă, generând boli profesionale precum silicoza sau probleme de piele. Industria profită de oameni care nu au de ales. Este un sistem dur, dar care produce moda pe care o purtăm zilnic.

Chimicalele și procesele de uzură

Specialistul subliniază impactul chimicalelor asupra sănătății. „Dacă pașii de clătire nu sunt făcuți corect, substanțele rămân în material. Poți să porți blugii și să înceapă iritații sau mâncărimi fără să-ți dai seama de la ce vin”, spune el.

În procesul de producție a denimului, chimicalele sunt esențiale pentru a obține aspectul final. „Folosim indigo pentru albastrul clasic, clor sau alte decolorante pentru a deschide nuanța și a da patina dorită”, adaugă Domșa. Aceste substanțe nu sunt folosite doar pentru culoare, ci și pentru a crea efectul „vintage”.

După tratamentele chimice, clătirile repetate cu apă și substanțe neutralizante, cum ar fi metabisulfitul de sodiu sau oțetul, sunt vitale pentru a opri acțiunea chimicalelor agresive și a reduce riscul de iritații. Efectul de uzură se realizează prin combinarea proceselor mecanice și chimice: șmirgheluire manuală, perii automate sau pietre speciale, urmate de spălări cu substanțe chimice.

„Materialul reacționează în feluri diferite, așa că trebuie să ajustezi tot timpul cantitatea și tipul de chimical, ca produsul final să semene cât mai bine cu mostra clientului”, detaliază Domșa. În prezent, acesta dezvoltă o afacere de blugi sustenabili, folosind materiale reciclate sau rămase în stoc.

Prețul versus calitatea

Domșa punctează o problemă majoră pe piața de masă: diferența de preț și calitate. Blugii de calitate superioară, din materiale japoneze sau brute, pot costa sute de euro, în timp ce articolele de „fast fashion” sunt mult mai ieftine și se degradează rapid.

„Marea masă a consumatorilor caută blugi așa cum i-au văzut la alții. Puțini știu ce material poartă, diferența între un blug de calitate și unul ieftin nu e evidentă la prima vedere”, explică el. Blugii de calitate, spune specialistul, sunt cei pe care îi porți ani la rând, devenind mai frumoși pe măsură ce se uzează.

„Sunt blugi făcuți cu materiale premium (nasturi, capse, fermoar). În comunitatea «denim freaks», blugii mai sunt numiți și «the second skin»”, spune Domșa. Blugii de tip fast fashion, în schimb, sunt mult mai puțin durabili.

Domșa amintește de un magazin Nudie Jeans din Berlin, unde blugii second-hand costă cât cei noi. Acesta concluzionează că fiecare consumator face o alegere, dar costul real al blugilor, al muncii și al riscurilor, rămâne adesea ascuns. „Moda e pentru plăcere, dar în spatele unui blug frumos e muncă grea, chimicale periculoase și oameni care își riscă sănătatea”, afirmă specialistul. În 2026, Nicușor Dan continuă să se confrunte cu probleme legate de infrastructura din București.