Cine a fost rita levi-montalcini, laureata Nobel pentru Medicină?

Rita Levi-Montalcini: Exclusă de legile rasiale, o viață dedicată științei

În 1938, regimul fascist al lui Benito Mussolini a introdus legile rasiale în Italia, interzicând evreilor accesul la universități și funcții publice. Printre cei afectați de aceste măsuri discriminatorii s-a numărat și Rita Levi-Montalcini, un medic cercetător în neurologie la Universitatea din Torino, a cărei carieră a fost întreruptă brusc. Decizia politică a marcat un moment crucial, forțând-o pe Levi-Montalcini să își redefinească traseul profesional și să își continue cercetările într-un mediu dificil.

Un debut dificil, o perseverență remarcabilă

Născută la Torino într-o familie evreiască, Rita Levi-Montalcini a avut de înfruntat și alte obstacole. Tatăl său, inginer și matematician, avea o viziune tradițională asupra rolului femeilor, însă Rita a insistat să studieze medicina. A absolvit Facultatea de Medicină din Torino și s-a specializat în neurologie și psihiatrie. A lucrat în laboratorul neuroanatomistului Giuseppe Levi, unde a deprins tehnici histologice avansate și metode experimentale pentru studierea sistemului nervos. După excluderea din mediul academic, a ales să continue cercetarea pe cont propriu, amenajând un laborator improvizat în dormitorul casei părintești. A adaptat un incubator de ouă pentru a studia embrioni de pui și a folosit instrumente modificate manual pentru a realiza intervenții microscopice delicate.

În timpul experimentelor, Rita Levi-Montalcini a observat un fenomen surprinzător: fibrele nervoase din embrionii de pui se dezvoltau accelerat în prezența celulelor tumorale. Această constatare a condus la ipoteza existenței unui semnal chimic care stimulează creșterea neuronilor. Persecuțiile care au urmat au obligat familia să se ascundă în Florența, întrerupând temporar activitatea de cercetare. După război, embriologul american Viktor Hamburger a invitat-o în Statele Unite, unde a continuat experimentele.

Descoperirea și recunoașterea internațională

La St. Louis, împreună cu biochimistul Stanley Cohen, Rita Levi-Montalcini a identificat substanța responsabilă pentru creșterea accelerată a fibrelor nervoase, numită mai târziu factorul de creștere nervoasă (NGF). Această proteină acționează ca un semnal esențial pentru anumite celule nervoase, ghidându-le dezvoltarea și asigurându-le supraviețuirea. Descoperirea a deschis un nou capitol în neurobiologie, studiul mecanismelor moleculare care controlează creșterea și supraviețuirea neuronilor.

În 1986, Rita Levi-Montalcini și Stanley Cohen au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Premiul a venit la aproape patru decenii după primele experimente realizate într-un dormitor transformat în laborator. Levi-Montalcini a continuat să activeze în cercetare până la o vârstă înaintată, fondând institute de cercetare în Italia și fiind numită senator pe viață în 2001. În autobiografia sa, „Elogio dell’imperfezione”, Rita Levi-Montalcini descria anii de izolare nu ca pe o tragedie, ci ca pe o perioadă care i-a oferit libertate intelectuală. Rita Levi-Montalcini a murit la 30 decembrie 2012, la Roma, la vârsta de 103 ani.

Sursa: Descopera