Cine a fost cu adevărat doctorul Carol Davila? Mistere din viața sa

Carol Davila, personalitate marcantă a medicinei românești, a fost nu doar un organizator de excepție, ci și un om cu o fire complexă, cu bune și rele. Medicul francez, numit șef al serviciului sanitar al armatei în 1853, a contribuit decisiv la dezvoltarea sistemului de sănătate și a învățământului medical în România. Dar dincolo de realizările profesionale, cum era el în particular?

Un „țicnit” cu geniu

Constantin Argetoianu, apropiat al lui Davila, oferă o perspectivă detaliată asupra personalității sale, bazându-se pe relatările tatălui său, generalul Ioan Argetoianu. Acesta îl vizita adesea pe Carol Davila, prietenul său, oferind astfel o înțelegere directă a caracterului său. Argetoianu descrie un om cu o inteligență sclipitoare, capabil de mari realizări, dar și cu o fire impulsivă.

Davila era cunoscut pentru momentele de furie, în care își vărsă frustrările pe cei din jur. Incidentele în care spărgea porțelanuri în timpul mesei sau certurile cu ciracii erau frecvente. Aceste izbucniri erau urmate de perioade de liniște, dar ele arătau complexitatea sa.

Frustrări și amărăciune

Cu trecerea anilor, Davila a devenit mai irascibil, certându-se cu prieteni apropiați precum Ion C. Brătianu și C. A. Rosetti, dar și cu Regele Carol I. Constantin Argetoianu menționează că a găsit un om dezamăgit, plin de amărăciune, mai ales din cauza a ceea ce considera a fi „ingratitudinea omenească”.

Ana Racoviță, a doua soție a lui Carol Davila, a reușit să îl calmeze o perioadă. Însă, pe măsură ce înainta în vârstă, doctorul a devenit mai logoreic, vorbind neîncetat și monopolizând conversațiile. Aceste schimbări reflectă o personalitate complexă, cu accente de genialitate, dar și cu vulnerabilități evidente.

Casa de la Cotroceni și viața de familie

Casa lui Carol Davila de la poalele Dealului Cotroceni era un loc plin de viață, cu o atmosferă aparte. Argetoianu menționează faptul că locuința era „comodă, dar umedă” și situată la marginea grădinii dinspre Sfântul Elefterie. Proprietatea era extinsă, dar și destul de încurcată, amestecându-se cu terenurile adiacente.

Davila locuia cu fetele sale, Elena și Zoe, și avea în preajmă diverse persoane, inclusiv pe Nerva Hodoș sau pe Minovici, care trecea drept copilul patronului. Acasă la Davila, atmosfera era una familială, specifică unui cămin în care inteligența se împletea cu emoțiile.

Carol Davila a murit la 24 august 1884, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în istoria medicinei românești.