Ce mâncau grecii lui Ulise: Mese de neuitat în Epopeea Odiseei

Conform Descopera: Ospățul la curtea lui Ulise: ce mâncau grecii antici

Dacă ați fi fost invitați la masa lui Ulise, regele din ITHACA, ați fi fost întâmpinați, mai întâi, cu apă pentru spălatul mâinilor. Abia după aceea, slujitorii ar fi adus pâine proaspăt coaptă, brânză, măsline, pește și cupe cu vin. O masă pe care nu ați fi găsit cartofi, roșii, ciocolată sau cafea, și cu siguranță nici zahăr. În schimb, v-ați fi bucurat de alimente pe care grecii le considerau suficiente pentru a-și cinsti oaspeții.

Deși în Odiseea, HOMER nu descrie mesele cu precizia unei cărți de bucate, oferă suficiente detalii despre alimentele și obiceiurile de la ospăț pentru ca istoricii să poată reconstitui, cel puțin în linii mari, ce se afla pe masa unei familii înstărite din Grecia miceniană, civilizația în care este plasată, în mod tradițional, povestea lui ULise. Descoperirile arheologice din MICENE, PYLOS și TIRINT, completate de cercetările dedicate alimentației din Epoca Bronzului târziu, conturează imaginea unei bucătării surprinzător de simple, dar echilibrate.

Pâinea, fundamentul mesei grecești

Dacă exista un aliment fără de care grecii nu își imaginau o masă, acela era pâinea. Pregătită mai ales din orz, dar și din grâu, cereale cultivate în întreaga lume egeeană. Boabele erau măcinate manual, iar aluatul era copt pe lespezi încinse sau în cuptoare simple din lut. Pâinea acelor vremuri nu semăna cu cea de astăzi; era mai densă, mai închisă la culoare și mult mai consistentă.

Brânza, un aliment de preț

Caprele și oile reprezentau o parte importantă a gospodăriilor grecești, iar laptele lor era transformat în brânzeturi care puteau fi păstrate luni întregi. Una dintre cele mai vechi descrieri ale producerii brânzei apare chiar în Odiseea. HOMER îl prezintă pe ciclopul POLIFEM mulgând oile și pregătind brânză în peștera sa, dovadă că acest aliment era deja bine cunoscut în lumea greacă.

Măslinele și uleiul, o valoare de necontestat

Măslinul era unul dintre arborii esențiali ai lumii mediteraneene. Fructele erau consumate aproape zilnic, iar uleiul era folosit nu doar la gătit, ci și pentru iluminat, îngrijirea corpului și ritualuri religioase. Amfore descoperite în siturile arheologice arată că uleiul de măsline era transportat și comercializat pe distanțe mari încă din Epoca Bronzului.

Peștele, preferat cărnii

Filmele istorice lasă adesea impresia unor ospățuri permanente cu carne friptă. În realitate, carnea era consumată mai ales la sărbători sau după sacrificiile religioase. În schimb, peștele și fructele de mare ajungeau mult mai des pe mesele comunităților aflate în apropierea coastelor.

Mierea, dulceața naturală

Grecii nu cunoșteau zahărul. Când doreau ceva dulce, foloseau mierea. Aceasta era turnată peste brânză, fructe sau prăjituri simple din cereale și era considerată unul dintre cele mai valoroase produse ale stupilor.

Vinul, consumat cu moderație

Exista un obicei care îi surprinde pe mulți cititori moderni. În Grecia antică, vinul era aproape întotdeauna amestecat cu apă, consumul lui nediluat fiind considerat un gest lipsit de măsură și asociat cu barbarii, nu cu oamenii civilizați.

Ingrediente inexistente pe masa antică

Deși multe dintre alimentele consumate atunci se regăsesc și astăzi în dieta mediteraneană, lipsesc ingrediente pe care noi le considerăm obișnuite. Nu existau roșii, cartofi, porumb, ardei, fasole americană, cacao, ciocolată sau cafea. Toate acestea aveau să ajungă în Europa abia după descoperirea Americii, la mai bine de două mii de ani după perioada în care este plasată Odiseea.

O bucătărie simplă, cu rădăcini adânci

HOMER nu și-a propus să lase în urmă o carte de bucate. Totuși, printre eroi, zei și aventuri pe mare, epopeea sa păstrează și imaginea unei lumi în care ospitalitatea începea întotdeauna cu o masă. După mai bine de trei mii de ani, multe dintre alimentele așezate atunci pe masă au rămas aceleași.

În Odiseea, oaspetele primește întotdeauna mâncare înainte de a fi întrebat cine este sau de unde vine, deoarece ospitalitatea era considerată sacră. Una dintre cele mai vechi descrieri ale preparării brânzei din literatura europeană apare în episodul cu ciclopul POLIFEM. Grecii antici beau vinul aproape întotdeauna diluat cu apă, iar consumul lui nediluat era privit ca un semn de lipsă de cumpătare. Mierea era principalul îndulcitor al lumii grecești, deoarece zahărul era necunoscut. Multe dintre alimentele asociate astăzi cu bucătăria mediteraneană – pâinea, măslinele, uleiul de măsline și peștele – se regăseau deja pe mesele grecilor din Epoca Bronzului.

Sursa: Descopera