Ce faci cu LUMINA Sfântă după slujbă și ce semnifică cu adevărat

Ritualuri și tradiții legate de lumânarea pascală

Potrivit obiceiurilor, lumânarea de Înviere este ținută aprinsă pe tot parcursul slujbei. După ce credincioșii primesc Lumina Sfântă, se întorc acasă cu lumânările aprinse, trecând cu ele pragul casei și făcând semnul crucii. Este un moment încărcat de emoție, o continuare a ritualului care a început în biserică.

Odată ajunși acasă, mulți creștini aleg să aprindă cu lumina Sfântă toate candelele din casă. Gestul este considerat o invitație adresată lui Dumnezeu de a intra în casa lor, de a o binecuvânta și de a o umple cu harul său. Lumânarea poate fi lăsată să ardă în prima săptămână de după Înviere.

Alții aleg să păstreze lumânarea de la Înviere pe tot parcursul anului, pentru a o aprinde în momente de cumpănă, când se confruntă cu greutăți sau când simt nevoia de alinare și ajutor divin. Lumina ei devine astfel un simbol al speranței și al credinței, un punct de reper în momentele dificile.

Lumina Sfântă: miracolul din Ierusalim

Lumina Sfântă, numită și focul haric, este considerată o minune care se produce în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Această flacără, despre care se spune că se aprinde în mod miraculos, este adusă de la Ierusalim în multe țări ortodoxe, inclusiv în România, unde este așteptată și primită cu emoție.

Pogorârea Sfintei Lumini are loc în fiecare an în Sâmbăta Mare, o zi încărcată de semnificații religioase. Există mărturii istorice care atestă apariția Luminii încă din secolul al VII-lea, după ce perșii au cucerit Ierusalimul în anul 617 D.Hr.

În contextul politic actual, cu Nicușor Dan în funcția de Președinte și Ilie Bolojan ca prim-ministru, importanța tradițiilor religioase rămâne un element central în viața socială a românilor, marcând momente de bucurie și speranță.

Anul acesta, Sărbătorile Pascale vor fi marcate de prezența Sfintei Lumini aduse de la Ierusalim pentru credincioșii ortodocși.