Adolescenții, departe de a avea creierul „neformat”: un mit demontat de știință
București – Ideea că lobul frontal al creierului nu se dezvoltă complet decât după vârsta de 25 de ani este un mit care circulă de ani buni. Această concepție a fost des citată, de la discuțiile dintre părinți până la postări pe rețelele sociale. Totuși, cercetările recente arată că această simplificare drastică este, de fapt, o exagerare.
Pentru mulți tineri, expresia „creierul lui nu e format” a devenit o scuză obișnuită. Dar, evoluția cercetării în neuroștiințe pune la îndoială această idee. Studiile recente arată că dezvoltarea creierului este un proces mult mai complex și continuu decât se credea inițial.
De unde a pornit mitul „vârstei de 25 de ani”?
Totul a început cu studii de imagistică cerebrală din anii ’90 și 2000. Cercetătorii au scanat creierele copiilor și adolescenților, observând schimbările în timp. Datele, la început, se opreau în jurul vârstei de 20 de ani. De aici, s-a estimat că dezvoltarea s-ar putea încheia pe la mijlocul deceniului trei. Această estimare s-a transformat, treptat, într-o credință larg acceptată.
Dr. Kate Mills, cercetător în neuroștiințe, mărturisește că nu înțelege de ce s-a ales numărul 25. Profesorul Larry Steinberg, un alt expert recunoscut în dezvoltarea adolescenților, a confirmat că numărul 25 a ajuns în cultura populară printr-un mecanism similar cu „telefonul fără fir”.
Ce spun noile studii despre dezvoltarea creierului?
Un studiu din 2025 al Universității Cambridge, condus de Dr. Alexa Mousley și profesorul Duncan Astle, a analizat 4.216 scanări RMN, de la nou-născuți până la persoane de 90 de ani. Concluzia: creierul continuă să se transforme semnificativ până la începutul vârstei adulte, uneori după vârsta de 30 de ani.
Cortexul prefrontal, responsabil de luarea deciziilor, controlul impulsurilor și planificare, nu este „offline” până la 25 de ani. Acesta este prezent și activ încă de la naștere, rafinându-se constant. În jurul vârstei de 25 de ani, se încheie procesul de mielinizare. Totuși, acesta este doar unul dintre multele etape ale unui proces care durează toată viața.
Adolescenții nu au creierul „incomplet”
Ideea că lobul frontal se „închide ca o portieră” la 25 de ani este o simplificare exagerată. Adolescenții nu iau decizii riscante pentru că le lipsește cortexul prefrontal. Ei se confruntă cu dificultăți în procesarea consecințelor pe termen lung în condiții de emoție intensă și presiune socială. Aceasta este o realitate valabilă, în grade diferite, și pentru adulți. Contextul joacă un rol crucial. Un adolescent care ia decizii singur, fără presiunea grupului, se descurcă adesea la fel de bine ca un adult.
În Scoția, de exemplu, recomandările oficiale folosite de judecători la stabilirea pedepselor tratează persoanele sub 25 de ani ca distincte din punct de vedere al dezvoltării, o abordare care reflectă o estimare științifică încă dezbătută.
