Academia Română a revenit asupra unor informații vehiculate în spațiul public, potrivit cărora instituția ar fi refuzat, în perioada comunistă, o presupusă donație de la sculptorul Constantin Brâncuși. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a dezmințit aceste informații, menționând că “cercetarea sistematică și competentă a arhivei Brâncuși aflată la Muzeul de artă modernă din Paris a relevat că nu există niciun document scris și nicio declarație care să ateste dorința sau intenția lui Brâncuși de a dona atelierul său statului român”.
### Contextul istoric
În anul 1951, Brâncuși era deja un artist consacrat, stabilit la Paris din 1904. În România, regimul comunist impus de Soviete era la putere, promovând ideologia “realismului socialist” în artă. În acest context, Academia Română a avut o ședință obișnuită, în care membrii au discutat despre opera sculptorilor Paciurea și Brâncuși, cu o abordare subiectivă și conjuncturală, în acord cu ideologia epocii.
### Donația lui Brâncuși
Constantin Brâncuși a decis să lase prin testament atelierul său statului francez, cu obligația asumată de către statul francez de a-l reconstitui, de preferință, în spațiile Muzeului de artă modernă din Paris. Acesta a solicitat și a obținut cetățenia franceză, pe care a primit-o în 15 mai 1952. Prin urmare, Academia Română nu a refuzat vreodată găzduirea de către România a patrimoniului Constantin Brâncuși aflat la Paris, deoarece artistul nu a avut niciodată intenția să lase moștenirea sa artistică unui stat cu regim comunist stalinist.
### Moștenirea artistică
În prezent, moștenirea artistică a lui Brâncuși se află în centrul atenției, mai ales că 2026 a fost declarat oficial de către Parlamentul României “Anul Constantin Brâncuși”. Academia Română consideră că este de datoria sa să celebreze marea personalitate a sculptorului, mai ales că Brâncuși are din 1990 și calitatea de membru post mortem al Academiei Române. Cu acest prilej, viața și opera marelui artist se află în centrul atenției, prilej binevenit de omagiere a celui care a fost un mare deschizător de noi drumuri în arta mondială modernă.
