Cluj 13°C
Constanța 15°C
Boala ficatului gras, tratată fără dietă. Descoperirea șoc a cercetătorilor
O echipă de cercetători de la UCLA a identificat o posibilă nouă țintă pentru tratamentul bolii ficatului gras, o afecțiune cu o prevalență crescută la nivel mondial. Studiul, publicat recent în revista Nature Aging, a demonstrat, într-un model preclinic, că eliminarea unui anumit tip de celule imune senescente a redus inflamația și a ameliorat leziunile hepatice. Este important de menționat că rezultatele sunt preliminare și nu constituie o garanție a unui tratament pentru oameni.
Ce au descoperit specialiștii
Cercetătorii s-au concentrat pe macrofage, celule imune cu rol crucial în curățarea țesuturilor și răspunsul la agresiuni. Ei au observat că o parte dintre aceste celule ajung într-o stare de senescență, adică nu mai funcționează corect, dar nici nu dispar. Rămân prezente în țesuturi și eliberează molecule inflamatorii, contribuind la deteriorarea mediului celular. Echipa de la UCLA a identificat aceste macrofage senescente printr-o combinație de markeri specifici, p21 și TREM2.
În cazul șoarecilor, procentul acestor celule a crescut semnificativ odată cu înaintarea în vârstă și, de asemenea, ca urmare a unui nivel crescut de colesterol LDL. Acest lucru sugerează că boala ficatului gras, asociată cu disfuncția metabolică (MASLD), nu este doar o problemă de acumulare a grăsimii, ci implică și o dereglare imună.
Efectele eliminării celulelor senescente
Pentru a testa impactul acestor macrofage senescente asupra evoluției bolii, cercetătorii au folosit ABT-263, un compus senolitic care distruge selectiv celulele senescente. La șoarecii hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi și colesterol, tratamentul a dus la reducerea greutății ficatului și la îmbunătățirea aspectului acestuia.
Autorii studiului au remarcat o regresie a leziunilor hepatice, deși dieta nesănătoasă a fost menținută. Ei subliniază însă că ABT-263 este prea toxic pentru a fi utilizat pe scară largă la pacienți și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru găsirea unor variante mai sigure. Studiul a verificat și dacă aceeași semnătură celulară se regăsește în boala umană, analizând biopsii hepatice. Rezultatele au arătat niveluri mai mari ale acestei semnături în ficatele bolnave comparativ cu cele sănătoase, ceea ce sugerează o legătură cu boala ficatului gras la om.
Implicațiile studiului și contextul general
Boala ficatului gras este cea mai răspândită afecțiune hepatică la nivel mondial. Potrivit estimărilor, prevalența acesteia în populația adultă globală este de aproximativ 38%. În Europa, presiunea acestei boli este în creștere. Un studiu publicat în România în 2025 a relevat că MASLD a fost identificată la 35,7% dintre participanții la un program de screening.
Guvernele și organizațiile de sănătate publică din întreaga lume au recunoscut importanța acestei probleme de sănătate publică. Cercetarea de la UCLA deschide noi perspective în abordarea bolii ficatului gras, sugerând că, pe lângă schimbările de stil de viață, pot fi explorate noi ținte terapeutice. Astfel, prin identificarea și eliminarea celulelor senescente, s-ar putea obține rezultate semnificative în tratarea acestei afecțiuni. Comisia Europeană a aprobat condiționat Rezdiffra (resmetirom) în august 2025 pentru adulții cu MASH necirotic și fibroză moderată până la avansată, în asociere cu dietă și exerciții fizice.
