Guvernatorul adjunct al Băncii Naționale a României (BNR), Leonardo Badea, afirmă că relansarea obiectivului de aderare la zona euro ar putea servi drept reper credibil pentru menținerea unei traiectorii de ajustare macroeconomică coerentă în România

Impactul aderării la euro

Badea explică faptul că aderarea la euro este un obiectiv strategic aliniat cu integrarea economică și dezvoltarea instituțională a României. Din punct de vedere financiar, adoptarea euro este asociată în mod obișnuit cu costuri de finanțare mai mici, datorită eliminării riscului valutar și reducerii primelor de risc. Acest lucru avantajează companiile prin finanțare mai ieftină pentru investiții și gospodăriile prin condiții de creditare mai favorabile. Percepția îmbunătățită a investitorilor susține, de asemenea, reevaluarea activelor financiare și reale.

Aderarea la euro aprofundează integrarea sistemului financiar și bancar românesc în arhitectura europeană, inclusiv Uniunea Bancară, consolidând reziliența și îmbunătățind alocarea capitalului. El subliniază că adoptarea euro este „o alegere strategică și politică, nu doar una economică”. Badea menționează că unele țări cu indicatori economici puternici – precum Cehia și Polonia – au ales să păstreze autonomia monetară și flexibilitatea cursului de schimb ca instrumente de politică.

Consensul politic, cheia succesului

Badea remarcă totodată că succesul aderării la euro depinde de un consens politic național larg și stabil. Experiența europeană demonstrează că, în lipsa sprijinului bipartisan, procesul devine vulnerabil la ciclurile electorale și blocajele instituționale. În unele economii din Europa Centrală, rămânerea în afara zonei euro reflectă nu numai considerente economice, ci și absența unui acord politic durabil cu privire la renunțarea la instrumente-cheie de politică, cum ar fi politica monetară și cursul de schimb, pe care guvernele ar putea prefera să le păstreze ca amortizoare în timpul șocurilor externe.

În opinia sa, euro nu este doar o monedă, ci expresia economică a unei apartenențe strategice. Pentru România, adoptarea monedei unice ar marca tranziția de la o economie care se străduiește să mențină convergența la una care participă pe deplin la mecanismele de luare a deciziilor din arhitectura economică europeană.

În cazul Croației, trecerea la euro a fost susținută de un angajament instituțional clar și continuu, reflectat în abordarea sa graduală – ajustarea macroeconomică, intrarea în ERM II și aderarea la Uniunea Bancară. Aceasta a permis menținerea direcției strategice, indiferent de fluctuațiile pe termen scurt.

Sursa: Stiripesurse.ro