Cluj 4°C
Avioane: Ce dezvăluie ADN-ul păsărilor în fața accidentelor
Conform Descopera: Cercetătorii de la Smithsonian transformă penele și resturile biologice recuperate de pe avioane în dovezi cruciale, într-o operațiune ce amintește de o anchetă criminalistică. Analizând aceste probe, denumite informal „snarge”, specialiștii pot identifica specia de pasăre implicată într-un impact, oferind informații vitale pentru securitatea aviatică.
Laboratorul de Identificare a Penelor, o componentă a Muzeului Național de Istorie Naturală al Smithsonian Institution, primește periodic pungi cu fragmente de pene, țesut și alte resturi biologice. Acestea sunt colectate de pe fuselajul sau din motoarele avioanelor, fiind rămășițele coliziunilor dintre aeronave și păsări. Termenul „snarge” este un neologism format prin alăturarea cuvintelor englezești „snot” (muci) și „garbage” (gunoi), reflectând natura amestecată a probelor.
Misiunea echipei este de a determina specia fiecărei păsări implicate. Această identificare ajută aeroporturile să înțeleagă motivele pentru care anumite păsări se apropie de piste și să implementeze măsuri preventive eficiente pentru a reduce riscul unor noi coliziuni.
O anchetă microscopică
Probele de „snarge” pot varia de la pene întregi, ușor de comparat cu colecțiile muzeului, la simple urme uscate pe un șervețel sau pe un card special pentru colectarea ADN-ului. Chiar și cele mai mici fragmente pot conține suficiente elemente pentru a identifica grupul de păsări sau, în condiții optime, specia exactă.
Identificarea debutează, de obicei, cu o examinare vizuală atentă. Cercetătorii studiază culoarea, dimensiunea, textura și modelul penelor, încercând să localizeze din ce parte a corpului provin. Dacă fragmentele sunt prea mici pentru o analiză vizuală concludentă, acestea sunt supuse microscopiei. Structurile fine ale pufului și ramificațiile penelor prezintă diferențe semnificative între grupurile de păsări, oferind indicii valoroase, similare celor dintr-o expertiză criminalistică.
Echipa de la Smithsonian dispune de o colecție ornitologică impresionantă, cu aproximativ 500.000 de exemplare conservate ca material de referință. O pană necunoscută este comparată cu penajul mai multor specii până când se găsește o potrivire în ceea ce privește modelul, forma și dimensiunea.
ADN-ul, martor mut
În situațiile în care aspectul exterior nu este suficient pentru o identificare sigură, cercetătorii apelează la analiza ADN. Din proba biologică este extrasă o secvență scurtă de ADN, care acționează ca un cod de bare unic. Această secvență este apoi comparată cu baze de date genetice ce conțin informații despre specii deja identificate. O potrivire suficient de precisă permite stabilirea cu certitudine a speciei de pasăre implicată în coliziune. Analiza genetică și studiul microscopic al penelor se completează reciproc, fiind deosebit de utile în cazurile în care proba este contaminată sau conține urme de la mai multe organisme.
Laboratorul Smithsonian procesează aproximativ 14.000 de cazuri anual. Chiar dacă nu toate probele permit o identificare completă, informațiile obținute sunt integrate în bazele de date utilizate de autoritățile aviatice.
Importanța identificării pentru siguranța aeroportuară
Pentru un aeroport, diferențierea între un pescăruș, un porumbel, o gâscă sau un șoim depășește simpla clasificare zoologică. Fiecare specie are particularități legate de sursele de hrană, perioadele de migrație și preferințele pentru anumite habitate de odihnă sau cuibărit.
După identificarea speciei, biologii pot analiza factorii care atrag păsările în apropierea pistelor. Aceștia pot include surse de apă, vegetație, insecte, semințe, deșeuri sau spații propice construirii cuiburilor. Pe baza acestor informații, aeroporturile pot lua măsuri specifice, precum modificarea habitatului, eliminarea surselor de hrană, gestionarea acumulărilor de apă sau implementarea unor metode controlate de dispersare a păsărilor. Scopul este triplu: protejarea aeronavelor și a pasagerilor, reducerea numărului de păsări sacrificate și, implicit, minimizarea impactului asupra ecosistemelor locale.
Administrația Federală a Aviației din Statele Unite (FAA) a înregistrat aproximativ 24.500 de coliziuni cu animale la 870 de aeroporturi americane în 2025, păsările fiind implicate în circa 96% dintre aceste evenimente. Deși majoritatea coliziunilor nu au consecințe grave, păsările mari sau stolurile pot provoca avarii semnificative motoarelor, aripilor și parbrizelor. Riscul este amplificat în apropierea solului, aproximativ 70% dintre incidente având loc la altitudini inferioare a 150 de metri.
Un caz notabil este cel al zborului US Airways 1549, care, la scurt timp după decolarea din New York în ianuarie 2009, a lovit un stol de gâște canadiene, pierzând ambele motoare. Aeronava a amerizat pe râul Hudson, toți pasagerii supraviețuind. Analizele Smithsonian au confirmat implicarea unei populații migratoare de gâște.
Astfel, de la câteva pene aparent nesemnificative, informațiile obținute prin analiza „snarge”-ului contribuie la dezvoltarea unor strategii de management mai eficiente ale habitatului, la planificarea activităților aeroportuare și la studiul migrației păsărilor, crescând siguranța pentru oameni și protejând în același timp fauna.
Sursa: Descopera
