Aurul Europei părăsește America: Ce ascunde decizia majoră

Conform G4Media: Aurul se mută la Londra: Olandezii își consolidează rezervele în fața instabilității

Banca Centrală a Olandei a confirmat săptămâna aceasta mutarea a tone de AUR din America de Nord, invocând necesitatea unei pregătiri sporite în fața crizelor severe. Aproximativ 86 de tone, dintr-un total de peste 313 tone deținute în SUA și Canada, au fost relocate la Londra. Decizia vine în contextul unor tulburări geopolitice în creștere, scopul fiind asigurarea unei disponibilități rapide a acestor rezerve în situații de criză.

Strategii de siguranță în gestionarea aurului

Mișcarea olandeză nu este un caz izolat. La începutul anului, Franța și-a retras propriile rezerve de AUR din SUA, iar Bundesbank din Germania a finalizat, în 2016, transferul a peste 216 tone de metal prețios din depozite externe, inclusiv din New York și Paris. Această strategie de repatriere a aurului a fost utilizată și în trecut, analiștii menționând mutarea unor stocuri de AUR către New York în timpul Războiului Rece de către unele bănci centrale europene.

Factori dincolo de conflictul militar

Deși tensiunile comerciale și militare au contribuit la aceste decizii, ele nu sunt singurul factor determinant. Inflația, ratele dobânzilor și, mai ales, posibilitatea tranzacționării rapide a aurului joacă, de asemenea, un rol important. „Oamenii sunt mai bine educați cu privire la modul de gestionare a activelor lor de rezervă”, a declarat Joseph Cavatoni, strateg senior de piață la Consiliul Mondial al Aurului. El consideră că băncile centrale se gândesc mai eficient la valorificarea maximă a acestor active, fără a anticipa, însă, o „soartă iminentă”.

Aurul retras din SUA și Canada de către De Nederlandsche Bank se află acum în seifurile Băncii Angliei, o decizie motivată de poziția Londrei ca centru comercial de importanță mondială. „Ne așteptăm să nu fie nevoie să le folosim niciodată, dar trebuie să ne consolidăm rezistența și pregătirea”, a declarat guvernatorul băncii centrale olandeze, Olaf Sleijpen. Banca Angliei, cu aproximativ 400.000 de lingouri stocate, este considerată un loc de depozitare popular pentru comerțul rapid cu AUR în caz de criză.

Totuși, băncile centrale își diversifică din ce în ce mai mult locurile de depozitare, deși Banca Angliei rămâne cea mai populară opțiune. Modul în care se realizează mutarea aurului implică, de cele mai multe ori, vânzarea metalului prețios într-o locație și achiziționarea sa în alta, în aceeași zi, pentru a evita transferul fizic. Peste 27 de tone de AUR au fost totuși transferate fizic din SUA și Canada în orașul olandez Zeist, o cantitate similară fiind trimisă ulterior la Londra.

Companii specializate în servicii de transport de AUR, precum Brink’s Global Services, raportează o cerere în creștere din partea băncilor centrale, citând incertitudinea geopolitică și economică sporită. Deși depozitarea aurului acasă poate fi costisitoare pentru băncile centrale mai mici, nevoia de securitate fizică și infrastructură dedicată este din ce în ce mai resimțită.

Băncile centrale au acumulat o medie anuală de 1.000 de tone de AUR în ultimii patru ani, o creștere semnificativă față de deceniul precedent, tendință care datează de la criza financiară globală din 2008. Prețul aurului a atins maxime istorice în ultimii ani, ajungând la peste 5.000 de dolari uncia în ianuarie. Acesta este perceput ca un activ refugiu, rezistent la inflație și la creșterea ratelor dobânzilor, oferind stabilitate în perioade de turbulențe financiare și geopolitice. Goldman Sachs prognozează o creștere a prețului aurului la 4.900 de dolari pe uncia până la sfârșitul anului 2026, cererea constantă din partea băncilor centrale fiind un factor cheie în această evoluție.

Sursa: G4Media