Factori Cheie
- Astronomii au descoperit emisii radio „imposibile” provenite de la pulsari, stele neutronice extrem de dense și rotative.
- Cercetările recente au arătat că.
Astronomii au descoperit emisii radio „imposibile” provenite de la pulsari, stele neutronice extrem de dense și rotative. Cercetările recente au arătat că aceste obiecte cosmice pot emite unde radio nu doar de la poli, așa cum se credea anterior, ci și din regiuni aflate la distanță de suprafața stelară. Această descoperire surprinzătoare contestă înțelegerea acceptată de zeci de ani despre modul în care funcționează pulsarii.
Pulsarii, faruri cosmice enigmatice
Pulsarii sunt resturi stelare dense, rezultate din explozia unor stele masive. După ce o stea își epuizează combustibilul nuclear, aceasta se prăbușește sub propria greutate, formând o stea neutronică. Această stea, incredibil de densă, se rotește rapid și generează câmpuri magnetice puternice. Radiația este emisă sub formă de fascicule, similar unui far cosmic, motiv pentru care pulsarii sunt detectați prin impulsuri regulate. Ritmul lor de rotație este atât de precis încât pot fi folosiți ca niște „ceasuri” cosmice extrem de exacte.
Echipa de cercetare a analizat date radio de la aproximativ 200 de pulsari de milisecundă, pulsari care se rotesc foarte rapid, comparându-le cu date din domeniul razelor gamma. Rezultatele au arătat că aproximativ o treime din acești pulsari emit unde radio din mai multe regiuni, nu doar de la poli. Această descoperire sugerează o complexitate mult mai mare a acestor obiecte decât se credea anterior.
Noi perspective asupra pulsarilor de milisecundă
Studiul a scos la iveală că impulsurile radio provenite din regiunile mai îndepărtate coincid cu exploziile de raze gamma detectate de Telescopul Spațial Fermi al NASA. Acest lucru sugerează că ambele tipuri de radiație provin din aceleași zone periferice, nu doar din apropierea polilor. „Faptul că detectăm semnale atât de la suprafața stelei, cât și din zona periferică a câmpului său magnetic arată că aceste obiecte sunt mult mai complexe decât credeam”, a explicat Dr. Simon Johnston de la agenția australiană CSIRO.
Cercetătorii au concluzionat că pulsarii de milisecundă emit unde radio atât aproape de poli, cât și dintr-o structură numită „current sheet”, o regiune îndepărtată, formată din particule încărcate, care se rotește odată cu steaua. Această zonă era deja cunoscută ca sursă a radiației gamma, iar corelarea cu undele radio indică o origine comună.
Această descoperire ar putea explica și de ce unii pulsari au semnale radio „fragmentate” sau neobișnuite. Modul în care îi observăm depinde de orientarea lor față de Pământ: putem detecta semnale de la poli, din current sheet sau din ambele regiuni.
Implicații pentru detectarea undelor gravitaționale
Un efect important al acestei descoperiri este că pulsarii de milisecundă ar putea fi mai ușor de detectat decât se credea anterior. Deoarece undele radio sunt emise într-un interval mai larg de direcții, nu mai este necesar ca fasciculul să fie perfect aliniat cu Pământul. Acest lucru este util pentru proiecte care folosesc pulsari pentru a detecta unde gravitaționale, oscilații ale spațiu-timpului.
Până în prezent, cercetătorii nu înțeleg pe deplin cum pot fi generate impulsuri radio la distanțe atât de mari de steaua neutronică și de mediul extrem din jurul ei. „Înțelegerea originii acestor semnale este esențială pentru a folosi pulsarii ca instrumente de precizie”, a declarat Michael Kramer de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie (Germania). Rezultatele studiului au fost publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
