Armata, greu încercată: De ce se înarmează acum România

Armata Română, între Subfinanțare și Necesitatea Urgentă de Înzestrare, Conform Generalului Grecu

Generalul-maior (r) Dan Grecu a tras un semnal de alarmă cu privire la starea înzestrării Armatei Române, subliniind deceniile de subfinanțare de după 1989. Invitat în cadrul podcastului Frontier Defense găzduit de G4Media.ro, fostul oficial militar a explicat că, în prezent, un buget consistent pentru înzestrare reprezintă o necesitate critică. De asemenea, acesta a demontat unele dezinformări legate de achizițiile de armament prin mecanismul european SAFE.

Înzestrarea, O Prioritate Vitală pentru Forțele Armate

Grecu a evidențiat că Armata României a suferit „groaznic din punctul de vedere al înzestrării după 1989.” În timp ce în perioada anterioară existau cantități importante de echipamente militare, fondurile alocate înzestrării au fost reduse drastic. Prioritatea a fost menținerea efectivelor și efectuarea reparațiilor minime, lăsând investițiile în achiziții în umbră. „Orice se achiziționează este bun”, a subliniat generalul, adăugând că orice buget alocat înzestrării este necesar.

În contextul dezbaterilor publice, generalul a combătut dezinformările privind achiziționarea de armament vechi prin programul SAFE. „Nu sunt vechi”, a afirmat Grecu, explicând că durata normală de viață a unui echipament militar este de aproximativ 20-30 de ani. El a subliniat că echipamentele militare pot fi modernizate și îmbunătățite de-a lungul timpului, chiar dacă au fost produse cu mai mulți ani în urmă.

Industria de Apărare și Necesitatea Localizării Producției

Un alt punct central al discuției a fost importanța dezvoltării industriei naționale de apărare. Generalul a accentuat că România trebuie să producă pe plan local o mare parte din tehnica militară achiziționată. Acest demers este esențial pentru redresarea industriei autohtone și pentru a stimula inovația tehnologică, cu beneficii directe și pentru sectorul civil. Grecu a catalogat starea actuală a industriei de apărare drept o problemă critică de securitate națională, argumentând că autonomia față de furnizorii externi este crucială.

El a criticat eșecul diplomației politice și economice de a impune condiții pentru producerea tehnicii militare în România, similar modelului polonez. „Diplomația politică și cea economică nu au găsit formele prin care să aducă producția în România,” a afirmat Grecu. O posibilă soluție pentru revigorarea industriei locale de apărare ar putea fi parteneriatul public-privat, un exemplu fiind proiectul unui vehicul blindat 4×4 dezvoltat de o companie privată și o uzină a Romarm.

Amenințările Asimetrice și Rolul Mării Negre

În contextul conflictului din Ucraina, generalul a vorbit despre „dronizarea” câmpului de luptă, evidențiind capacitatea dronelor ieftine de a neutraliza echipamente militare scumpe. El a menționat că România ar trebui să colaboreze cu Ucraina pentru instruire în acest domeniu.

Grecu a subliniat că România investește insuficient în combaterea amenințărilor asimetrice și a războiului hibrid, în special în ceea ce privește Marea Neagră. El a subliniat importanța întăririi apărării de coastă, prin intermediul rachetelor antinavă, artileriei și dronelor, pentru a asigura securitatea regiunii. De asemenea, a atras atenția asupra vulnerabilității portului Constanța și a necesității dezvoltării rapide a capacităților portuare pentru a nu pierde din relevanță economică.

În ceea ce privește sistemul de apărare antiaeriană Patriot, generalul a menționat întârzieri în livrarea interceptorilor, din cauza conflictelor externe.

Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, a reiterat recent angajamentul României de a-și consolida capacitățile de apărare, inclusiv prin achiziții strategice și participarea activă la inițiativele NATO de pe flancul estic.

Sursa: G4Media