Zidurile antice ale orașului Pompei au dezvăluit o descoperire uluitoare: urmele unei arme automate, asemănătoare unei mitraliere, folosite în urmă cu peste două mii de ani. Cercetările recente sugerează că apărătorii romani au folosit o armă sofisticată, un „polybolos”, în timpul asediului din anul 89 î.Hr., mult înainte de ceea ce se credea anterior.
O echipă de experți, condusă de cercetătoarea Adriana Rossi de la Universitatea din Campania, a analizat cu atenție urmele de impact de pe zidurile de apărare din nordul orașului Pompei. Aceste urme, conservate sub cenușa vulcanică de la erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr., nu corespund impactului produs de armele romane convenționale, cum ar fi catapultele. În schimb, ele indică utilizarea unei arme rare și avansate.
În loc de găurile rotunde lăsate de proiectilele de piatră, cercetătorii au observat mici cavități pătrate, grupate în formă de evantai și dispuse de-a lungul zidurilor. Aceste caracteristici sugerează că proiectilele au fost trase rapid și repetat, urmând o traiectorie controlată. Studiul a folosit metode digitale moderne, inclusiv scanarea laser de înaltă rezoluție și modelarea 3D, pentru a reconstrui și analiza urmele cu o precizie remarcabilă.
O armă misterioasă: Polybolos
Cea mai probabilă explicație pentru aceste urme este polybolosul, o invenție grecească atribuită inginerului Dionysios din Alexandria, din secolul al III-lea î.Hr. Spre deosebire de catapultele obișnuite, polybolosul utiliza un mecanism cu roți dințate și lanțuri pentru a lansa continuu săgeți sau bolțuri. Această armă era descrisă în scrierile antice ca o „catapultă cu foc repetat”, capabilă să lanseze mai multe proiectile fără reîncărcare manuală.
Urmele găsite la Pompei se potrivesc perfect cu descrierile lui Filon din Bizanț, care menționa că proiectilele acestei arme loveau compact, într-o singură zonă, pe o traiectorie curbată. Descoperirile sugerează că romanii, conduși de generalul Lucius Cornelius Sulla, au folosit această tehnologie avansată în timpul asediului orașului, în cadrul Războiului Social.
Implicații istorice și tehnologice
Această descoperire deschide noi perspective asupra asediului Pompeiului și asupra modului în care se făcea război în Antichitate. Cercetătorii cred că polybolosul ar fi putut fi folosit pentru a ținti apărătorii de pe ziduri, în special arcașii. Viteza mare de tragere a armei o făcea extrem de eficientă împotriva acestor ținte mobile.
Prezența unei asemenea arme ridică întrebări importante despre circulația tehnologiei în Antichitate. Este posibil ca romanii să fi preluat sau chiar îmbunătățit invențiile inginerești grecești, integrându-le în arsenalul lor militar. Dacă această ipoteză va fi confirmată, va schimba înțelegerea noastră despre nivelul de sofisticare tehnică din perioada Republicii Romane. Studiul oferă o demonstrație convingătoare a puterii metodelor moderne de arheologie și a potențialului lor de a rescrie istoria.
Cercetătorii continuă să analizeze datele și să compare constatările cu alte artefacte și texte antice, pentru a înțelege mai bine modul în care această armă a fost folosită și impactul pe care l-a avut în cadrul asediului din Pompei.
