Arheologii descoperă orașul uitat Alexandria pe Tigris, în Irak

Descoperirea enigmaticei Alexandrii de pe Tigru

Arheologii din sudul Irakului au identificat locul unde se afla Alexandria pe Tigru, un oraș-port important fondat în secolul IV î.Hr. în timpul campaniilor lui Alexandru Macedon. Ruinele acestui centru urban impresionant se află la Jebel Khayyaber, aproape de granița modernă cu Iranul. Rezultatele unui recent studiu arată că orașul constituia un nod esențial pentru legătura între transportul fluvial din Mesopotamia și rutele maritime prin Golful Persic, facilitând comerțul cu India și Asia Centrală.

O istorie de cinci secole revelează secrete

Studii anterioare au menționat existența unei așezări numite Charax Spasinou, dar localizarea exactă nu a fost confirmată timp de decenii. În anii ’60, cercetătorul britanic John Hansman observase, prin analiza fotografiilor aeriene, o mare enclavă fortificată. Totuși, cercetarea a fost întreruptă din cauza conflagratiei dintre Irak și Iran, care a transformat zona de frontieră într-un peisaj militar. Situația s-a schimbat însă în 2014, când echipele de cercetare, sprijinite de autoritățile locale, au reîntors pentru a investiga teritoriul.

Arheologii au descoperit o imensă fortificație ce se întinde pe mai mult de un kilometru, cu porțiuni atingând înălțimi de până la opt metri. Dimensiunile acestor ziduri sugerează că orașul a avut o importanță deosebită în vremea sa. Potrivit cercetătorilor, “aceste structuri ne indică un centru urban major al vremii, un loc în care viața cotidiană a prosperat”.

O rețea de comerț înfloritoare

Echipele de cercetare au desfășurat, ulterior, doar în primele luni active, supravegheri ample pe o suprafață de peste 500 de kilometri pătrați, înregistrând o abundență de fragmente de ceramică, cărămizi și resturi industriale. Folosind drone și magnetometre, cercetătorii au reușit să contureze o rețea urbanistică complexă, cu străzi largi, blocuri de locuințe, temple, ateliere și bazine de port.

Analiza orientărilor străzilor sugerează mai multe faze de construcție și utilizare a terenului. De exemplu, zonele rezidențiale erau amplasate aproape de cele religioase, iar sectoarele industriale se găseau în apropierea cursurilor de apă. Observațiile din satelit au relevat, de asemenea, existența unor canale ce alimentau câmpuri agricole ample. Aceste descoperiri indică faptul că Alexandria pe Tigru nu a fost doar un port de tranzit, ci un centru economic vital pentru întreaga regiune între 300 î.Hr. și 300 d.Hr.

Declinele inevitabile: o poveste tragică

Declinul acestui oraș important a survenit treptat din cauza schimbărilor de mediu. Schimbările în cursurile de apă și sedimentarea au dus la o pierdere a accesului la mare, afectând în mod grav comerțul fluvial. “Pe măsură ce marea s-a retras, economia a început să se prăbușească”, explică unul dintre arheologi. În cele din urmă, locuitorii au fost nevoiți să părăsească orașul, iar viața urbană s-a stins lent.

Cercetările de la Jebel Khayyaber completează un gol în istoria Mesopotamiei, o eră caracterizată prin lipsa surselor scrise amănunțite. Proiectele viitoare își propun să rafineze planul urban, să dateze etapele de construcție și să coreleze dezvoltarea orașului cu schimbările comerciale și de mediu. Prima dată în istorie, Alexandra de pe Tigru iese la lumină din uitare, îmbogățind astfel cunoștințele noastre despre orașele antice ale Orientului Apropiat.

Mihai Constantinescu

Autor

Lasa un comentariu