Anul 536: Cel mai negru an din istoria omenirii
Conform Go4IT: Anul 536 d.Hr. a fost cel mai sumbru an din istoria omenirii, conform unei analize extinse a dovezilor istorice și științifice. O ceață densă a învăluit cerul Europei, Orientului Mijlociu și unor porțiuni din Asia, blocând lumina soarelui și inducând schimbări climatice drastice, ce au dus la suferințe globale fără precedent.
Întunericul catastrofal
Michael McCormick, istoric și arheolog la Universitatea HARVARD, a descris această perioadă ca fiind „începutul uneia dintre cele mai grele perioade în care s-a trăit vreodată, dacă nu chiar cel mai greu an”. Cronicile vremii consemnează fenomenul: istoricul bizantin PROCOPIU a scris că „soarele și-a revărsat lumina fără strălucire, asemenea lunii, pe tot parcursul anului”. Omeneloman de stat roman, CASSIODORUS, a observat că lumina naturală a soarelui părea să fi dispărut, fiind înlocuită de o nuanță albăstruie.
Cauzele vulcanice și efectele globale
Cercetătorii contemporani atribuie acest eveniment unei erupții vulcanice masive, posibil localizată în ISLANDA sau în altă regiune a emisferei nordice. Această catastrofă naturală a fost urmată de alte evenimente vulcanice majore în jurul anilor 540 și 547, inclusiv erupția vulcanului ILOIPANGO din actualul El Salvador. Particulele de sulf eliberate în atmosferă au reflectat lumina soarelui înapoi în spațiu, provocând o răcire a temperaturilor. Verile europene au înregistrat scăderi de 1,5 până la 2,5 grade Celsius, marcând cea mai rece perioadă continentală din ultimii aproape două milenii.
Seceta, foametea și Ciuma lui Iustinian
Schimbările climatice au fost confirmate prin analiza inelelor de creștere ale copacilor și a carotelor de gheață din GROENLANDA, ANTARCTICA și din ALPII elvețieni. Fragmente microscopice de sticlă vulcanică, descoperite într-un ghețar elvețian, s-au potrivit cu rocile vulcanice islandeze, confirmând prezența resturilor vulcanice în atmosferă. Lipsa luminii solare și a căldurii a dus la pierderi masive ale recoltelor și la foamete devastatoare în Eurasia. Cronicile irlandeze menționează „o lipsă de pâine în anii 536–539”.
Această penurie de hrană a slăbit sistemul imunitar al populației, creând condițiile propice izbucnirii Ciumei lui IUSTINIAN din anul 541 d.Hr. Această epidemie de ciumă bubonică a devastat zona mediteraneană, provocând pierderi de vieți omenești imense și paralizând IMPERIUL BIZANTIN. Redresarea economică și demografică a durat mai bine de un secol, dovezile din carotele de gheață indicând o reluare a exploatării miniere a argintului și a comerțului aferent abia în jurul anului 640 d.Hr.
Sursa: Go4IT