Iranul acuză Statele Unite că fabrică un inamic pentru a justifica prezența militară în regiune și a menține presiunea economică, conform unei declarații care circulă pe canale media iraniene. Textul, atribuit guvernului de la Teheran, contrazice vehement prezentarea Iranului ca o amenințare la adresa păcii globale, subliniind istoria sa de neagresiune. Documentul analizează tensiunile dintre cele două țări, punând accent pe rolul loviturii de stat din 1953 și al sancțiunilor impuse de SUA.
O istorie a neîncrederii
Declarația începe cu o pledoarie pentru istoria și identitatea Iranului ca civilizație, respingând ideea de agresivitate sau expansiune. Se menționează că, în ciuda superiorității militare în anumite perioade, Iranul nu a inițiat războaie și, totodată, a respins ferm atacurile. Documentul subliniază distincția pe care poporul iranian o face între guverne și popoarele pe care acestea le conduc, adăugând că prezentarea Iranului ca o amenințare este o consecință a „capriciilor politice și economice” ale celor puternici.
Textul evocă intervenția americană, care a dus la instalarea șahului Mohammad Reza Pahlavi și a creat un climat de suspiciune. Declarația amintește de sprijinul acordat de SUA lui Saddam Hussein în timpul războiului din anii 1980 și de impunerea sancțiunilor, catalogate drept cele mai ample din istoria modernă. Aceste acțiuni, potrivit documentului, au alimentat neîncrederea în rândul populației iraniene.
Progresele Iranului în ciuda presiunilor externe
În ciuda sancțiunilor și a presiunilor externe, documentul evidențiază progresele semnificative ale Iranului, inclusiv creșterea ratei de alfabetizare și dezvoltarea învățământului superior. Aceste realizări, se subliniază, demonstrează reziliența țării în fața adversităților. În același timp, se atrage atenția asupra impactului distructiv al sancțiunilor și războiului asupra vieții oamenilor, punând sub semnul întrebării interesele reale ale poporului american în această situație.
Declaratia pune accent pe distrugerea infrastructurii iraniene, considerată crimă de război, și subliniază consecințele acesteia, care depășesc granițele Iranului. Documentul ridică întrebări cu privire la rolul Israelului în exacerbarea tensiunilor, sugerând o posibilă manipulare din partea statului evreu pentru a atrage Statele Unite în conflict.
Apelul la dialog și angajament
Textul se încheie cu un apel la dialog și angajament, menționând că Iranul a respectat acordurile internaționale. Documentul invită la o analiză obiectivă a situației, punând accent pe importanța alegerii între confruntare și angajament pentru viitorul generațiilor.
