Criza Energetică și Lipsa de Metale: UE, între Promisiuni Verzi și Realitate
Criza energetică din Europa pune presiune pe tranziția către surse regenerabile, dar lipsa de materii prime și costurile ridicate amenință să încetinească implementarea. Comisia Europeană îndeamnă statele membre să accelereze adoptarea energiei verzi, însă factorii economici și geopolitici complică eforturile. Costurile ridicate ale materialelor necesare și ale infrastructurii aduc provocări majore.
Italia prelungește utilizarea cărbunelui, în contextul scumpirii metalelor
Realismul implementării accelerate a surselor de energie regenerabilă este pus sub semnul întrebării. Țările europene se văd nevoite să extindă durata de utilizare a surselor clasice de energie. Parlamentul din Italia a votat recent prelungirea funcționării centralelor pe cărbune până în 2028. Această decizie este justificată de dificultățile crescânde în aprovizionarea cu metale de bază, precum aluminiul și cuprul.
Chile, cel mai mare producător mondial de cupru, a înregistrat o scădere a producției, atingând un minim al ultimilor nouă ani. Prețul cuprului pe piețele internaționale a atins un nou maxim istoric în ianuarie 2026, ajungând la aproximativ 13.800 de dolari pe tonă, și se menține peste 12.000 de dolari pe tonă. O situație similară este observată și în cazul aluminiului. Acesta este descris de European Aluminium ca fiind „metalul de bază pentru tranziția verde.” Luna trecută, prețul aluminiului a atins aproximativ 3.500 de dolari pe tonă, apropiindu-se de maximul istoric atins în 2022.
Aluminiul, punct vulnerabil al strategiei europene pentru energie verde
Producția de aluminiu primar în Europa este în declin, pe fondul creșterii prețurilor la energie și al normelor de mediu tot mai stricte. Acest lucru a dus la o dependență tot mai mare de importuri. Conform datelor preliminare de la European Aluminium pentru 2025, importurile nete acoperă 52% din aluminiul furnizat în UE, în timp ce aluminiul reciclat reprezintă 38%, iar producția primară doar 10%.
Principalele țări de unde provine aluminiul importat de UE sunt NORVEGIA (22%) și ISLANDA. Producătorii din Orientul Mijlociu, în special EMIRATELE ARABE UNITE și BAHRAIN, dețin o cotă importantă, de aproximativ 20%. Costurile ridicate ale energiei, exporturile de deșeuri și aplicarea Mecanismului de Ajustare la Frontieră a Carbonului (CBAM) sunt factori care amplifică dependența UE de importurile de aluminiu.
Atacurile IRANULUI asupra topitoriilor de aluminiu din Golf vor conduce la creșterea prețurilor pentru vehiculele electrice și panourile solare. Potrivit European Aluminium, o mașină electrică fabricată în Europa conține în medie 283 de kilograme de aluminiu, comparativ cu 169 de kilograme pentru un automobil cu motor clasic. Sectorul auto și al transporturilor (26%), construcțiile (21%) și aplicațiile electrice (27%) sunt cele mai dependente de aluminiu.
Reciclarea aluminiului în Europa este, de asemenea, afectată, cantitatea de deșeuri exportate către Asia și SUA crescând. Exporturile către SUA au fost stimulate de politicile tarifare ale administrației Trump.
În fața acestor provocări, aprovizionarea cu aluminiu devine o prioritate de securitate economică pentru UE. Eliminarea oricărei perturbări majore în lanțul de aprovizionare reprezintă un risc major pentru obiectivele Green Deal și autonomia strategică a regiunii.
În 2024, sectorul aluminiului din UE a contribuit cu aproape 37 de miliarde de euro la economie și a susținut aproximativ un milion de locuri de muncă.
