Cluj 20°C
Timișoara 23°C
Constanța 25°C
A construit cineva 2,3 milioane de blocuri de piatră în 30 de ani
Un nou studiu revoluționar, publicat recent în prestigioasa revistă Nature, răstoarnă teoriile existente despre modul în care a fost construită Marea Piramidă din Giza. Cercetarea, realizată cu ajutorul unui model 3D de ultimă generație, sugerează că impunătorul monument ar fi fost ridicat cu ajutorul unei rampe interne, ascunse în structura sa.
Un mister milenar, elucidat parțial
De secole, arheologii și inginerii au fost fascinați de enigma Marii Piramide. Cum au reușit constructorii antici, fără tehnologia modernă, să finalizeze un proiect de o asemenea amploare în doar câteva decenii? Piramida, cu cei 228 de metri pe fiecare latură, o înălțime de aproximativ 146 de metri și cele 2,3 milioane de blocuri de piatră, dintre care unele cântăresc peste 60 de tone, reprezintă o provocare architecturală extraordinară.
Principalul obstacol a constat în găsirea unei explicații plauzibile pentru modul în care aceste blocuri masive au fost ridicate și așezate cu o precizie geometrică perfectă, într-un interval de timp relativ scurt. Diverse teorii au fost propuse de-a lungul timpului, de la rampe exterioare drepte sau în spirală, până la sisteme de pârghii și macarale. Însă, niciuna nu a reușit să ofere o explicație completă și coerentă.
Rampa „invizibilă” și sistemul adaptiv
Vicente Luis Rosell Roig, informaticianul care a stat la baza acestui studiu, a dezvoltat o simulare computerizată bazată pe teoria unui „sistem integrat de rampă de margine (IER) adaptiv”. Modelul său sugerează că materialele nu au fost transportate pe rampe exterioare masive, ci printr-o rampă centrală, încorporată direct în structura monumentului.
Conform acestei teorii, muncitorii lăsau intenționat anumite segmente ale straturilor exterioare deschise. Aceste goluri creau un traseu ascendent, o rampă în spirală, care permitea transportul oamenilor și al materialelor pe măsură ce piramida se înălța. Odată ce construcția avansa, aceste goluri erau umplute, ascunzând astfel rampa și asigurând aspectul exterior impecabil al piramidei.
În comparație cu alte teorii, modelul lui Roig este primul care explică matematic cum puteau avansa lucrările fără ca muncitorii să se blocheze reciproc și fără a necesita un volum uriaș de materiale suplimentare, necesare exclusiv pentru construirea rampelor. Totodată, schema oferă o explicație pentru existența golurilor inexplicabile din interiorul piramidei.
O construcție rapidă, cu o durată de execuție adecvată
Unul dintre cele mai importante aspecte ale noului model este că validează cronologia istorică acceptată. Simularea arată că muncitorii antici ar fi putut așeza un bloc de piatră la fiecare patru până la șase minute.
Calculând acest ritm, ridicarea efectivă a piramidei ar fi durat între 14 și 21 de ani. Dacă se adaugă timpul pentru extracția pietrei, transportul pe Nil și perioadele de odihnă ale muncitorilor, fereastra totală de execuție se extinde la 20-27 de ani, ceea ce se încadrează foarte bine în estimările istorice privind domnia faraonului Keops.
Sursa: Libertatea
